lângă colțul destinat să acopere
partea cea mai strălucitoare din viață și cascadele disperat de perfecte
unde adâncimea a devenit cel mai dureros cuvânt
din istoria pașilor

un da intenționat ne călca inimaginabil prin bătăile inimii
tu joci x și y într-un balcon fără ploaie
cutremure mici pe scara lui iacob
se revarsă încolonate din pumnul drept
spre privire
pisica își numără viețile rămase până la plecare
în spatele bufetului
unde se aruncă toate amintirile după moarte
și acel du-te vino
din perioada abatoarelor interbelice
când nici orașe nu mai știam să fim

--deschide ochii și învață să adormi--