A fost un dar,
Dar neașteptat
E poate doar un divin har
De a primi un bob pătat.
El bobul de muștar, se știe
E mic, prea mic ca bob
Dar când învie
Se face mare, dar nu snob.
Surprindere, neverosimil
Ne ducem viața cu nesaț
De la fantasme, chiar la imposibil
Și-apoi luăm viața iar la braț.
El timpul trece nemilos
Eu îs bătrân
Iar tu vânjos
Tu bob de cel muștar păgân.
Dar va veni și vremea cea
Când el cel bob va apuca
Să-mbătrânească și să vrea
Să afle doar ceva, ceva…
Va fi mister, dar și durere
Vor fi tot boabe, de muiere
Va fi să fie amorțit
El gândul de cel bob neprihănit.