black garden view

departe se prăbușesc schelele
scheletele uriașe ale
noptii / statuile de piatră / au glas/ au inimă/ au suflu.
dumnezeu
a dat viață îngerilor lui negri
le-a dat aripi și le-a spus zburați.

noi nu auzim/ am pus cortine de fier
garduri de sârmă electrice
care tremură la trecerea tramvaielor
și îngerii negri
ne dau târcoale, ne simt respirația/
își întind mâinile lungi /ne pipăie / se suflă ca într-un locaș sfânt
în care ard lumânări.

în gradină nu mai crește nimic
doar aripile negre se întind
peste pământ, peste case
ne adăpostim lângă coloanele înalte ale capelelor
lângă florile de fum.
dumnezeu le-a spus / creșteti.



muddy moonlight

nu
vom trăi niciodată atât de mult încât
se vedem urmele distrugerii.
trupurile noastre în urne.
dar ai timp să observi
cum dragostea se transformă apoi
dispare și ea în neant ca într-un ocean rece / păsările bătrâne
zboară deasupra cimitirelor
știu / că aici e locul
unde ne vom întalni pentru ultima dată.
șoaptele tale sunt calde/ când îmi spui
lumile din interior se vor contopi
în curând în pământ.


la suprafață
rămân
gândurile noastre
care
se prefac
în
fiare / ne jupoaie pielea de
pe cord
de pe mușchi
de pe fețele albe
pentru ca sângele nostru să se vadă mai bine curgând.



and roses are faint

dar undeva, departe
lumea se ridică și coboară
ca o macara
care își duce greutățile până la nivelul
etajului nostru și le scapă apoi cu
putere jos. tu nu vei cerși milă / eu nu voi implora
dupa cunoaștere. aerul întinde fire elastice
peste oraș plin de aceeași lumină pe care stelele au împraștiat-o
demult/ la fel și noi
absorbim radiațiile din jur/
în praful de pe obraji nu ne curg lacrimi
recunoaștem că suntem o pradă
pentru toată neliniștea din noi.

in morning sun

și toate astea fac parte din povestea descompunerii noastre
din memoriile
îngerilor negri
cărora dumnezeu le-a spus /
creșteti. și vă înmulțiți. valurile de zăpadă or să vă spulbere

iarna

întunericul va fi un loc cald, străin pentru mine dar

liniștea lor va fi și liniștea mea.