poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-07-10 | |
Suflet mare, într-o zi de toamnă,
îi făcusem loc în pieptul meu, unde e întuneric și cald tot timpul, indiferent de anotimp. De atunci, o aud noapte de noapte cum ronțăie din visele mele, ca dintr-o pungă cu chipsuri. Din când în când, se oprește s-asculte ce gânduri îmi trec prin minte, apoi își reia netulburată festinul. Singurătatea mi-e martor: zadarnic încerc să o smulg din pieptul meu dureros, ca pe un dinte de minte. Ea nu poate fi scoasă din interior la lumină nici cu cleștele, nici cu degetele însângerate. Ea nu se vinde celor cu greutate de câteva mii de karate, nici cumpărată nu poate fi cu jumătăți de adevăruri de inimi arse pe jumătate. Iar dacă încerci să o furi, îți devorează pe dinăuntru mâna de vie, pentru că ea nu se lasă îmblânzită, dresată ori adormită. Ea nu poate fi decât ceea ce este. Altfel, ea nu este deloc. Suflet mare, într-o zi de toamnă, îi făcusem în pieptul meu loc. 10.07.2014; 05:37
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate