În fiecare an, ca o poveste
În prima vineri după Paști
Biserica Ortodoxă sărbătorește
Izvorul Tămăduirii cel firești.
Este un praznic închinat Maicii Domnului
Menit să arate rolul Fecioarei Maria
În lucrarea mântuirii omului
Atât cât va ține ea istoria.
Numele de Izvorul Tămăduirii
Amintește de o serie de minuni
Savârșite la un izvor aflat, în mersul firii
În apropierea Constantinopolului, cel în cununi.
Potrivit tradiției, Leon cel Mare
Cu puțin timp înainte de a ajunge împărat
Se plimba printr-o pădure
Din apropierea Constantinopolului, în regat.
Întâlnește un bătrân orb care
Îi cere să-i dea apă
Și să-l ducă în cetatea cea mare
Că poate așa mai scapă.
Leon va căuta în apropiere un izvor
Dar nu va găsi îndat`.
La un moment dat
A auzit-o pe Maica Domnului cu spor
Spunându-i : "Nu este nevoie să te ostenești
Căci apa este aproape!
Pătrunde, Leone, mai adanc decât privești
În această pădure departe
Si luând cu mâinile apa tulbure
Potolește setea orbului
Și apoi unge cu ea pentru alinare
Ochii cei întunecați ai lui".
Leon va face ascultare
Și astfel, va găsi un izvor din care
Îi va da orbului să bea
Apa cea bună, ce stă alăturea.
Îi va spăla fața cu această apă
Iar orbul va începe să vadă.
Dupa ce a ajuns împărat
Leon a construit
Cu gândul înflăcărat
Lângă acel izvor, o biserică, pentru prăznuit.
Mai târziu, împăratul Justinian (527-565)
Care suferea de o boală grea
S-a vindecat după ce a băut, un an
Apă din acest izvor de peruzea.
Ca semn de mulțumire
A construit o biserică și mai mare.
Ce a fost distrusă, se pare
De turci, în anul 1453, drept răzbunare.
De-a lungul timpului
Apa acestui izvor apărut din credință
A vindecat multe boli ale sufletului
Și a tămăduit diferite răni și tot ce înseamnă suferință.
Credincioșii, care merg la Istanbul din dorința firii
(Numele nou al vechii cetăți a Constantinopolului)
Unde se pot închina în biserica Izvorului Tămăduirii
Găsesc mulțumirea minții și a trupului.
Actuala construcție este din secolul al XIX-lea
Dar la subsolul acesteia, cum e hrisovul
Se află un paraclis din secolul al V-lea
Unde există până astăzi izvorul
Cu apă tămăduitoare din trecut
Bună pentru tot ceea ce e cu tumult.
Izvorul menționat este o preînchipuire
Care ne arată Izvorul cel viu
Al mântuirii noastre:
Pe Maica Domnului, pe care prea bine o știu.
Dincolo de aspectele dogmatice, firesc
Ale lucrării Maicii Domnului în Tată
În istoria mântuirii neamului omenesc
Izvorul Tămăduirii ne arată
Puterea sa harică de a înfăptui
Minuni cu ajutorul lui Dumnezeu Tată
Faptul că ea este Maica noastră, ce știm a o prețui
A celor care ne încredințăm ei
Pentru a-i cere ajutorul
Că este Rugătoarea carmei
Și Mijlocitoarea noastră cu harul
Inaintea lui Hristos
După cum o numește Biserica pios.
Creștinii ortodocși vin
La biserică, în această zi cu temei
Pentru a lua parte din plin
La slujba de sfințire a apei
Cunoscută și sub numele, vasăzică
De Aghiasma Mică.
În vorbirea populară
Aghiasmei i se mai spune, în doară
Și aiasmă, cuvânt ce bunăoară
Vine de la iazma, cu sensul dară
De "arătare urâtă și rea,
Nalucă, vedenie" sau așișderea
Fiind cu etimologie necunoscută
În timp putând fi poate descoperită.
Există o explicație de poveste
În legătura cu sensul cuvântului iasma-iazma
Care am vazut ca este
Contrar sensului originar de "apă sfințită", bag seama.
După ce preotul
A sfințit apa, pentru cei pioși
Îi stropește pe credincioși
În timp ce se cântă troparul:
"Mântuiește, Doamne, poporul Tău
Și binecuvintează moștenirea Ta
Biruință binecredincioșilor creștini
Asupra celui potrivnic dăruiește
Și cu crucea Ta păzește
Pe poporul Tau".
Astfel, s-a reținut în popor vrerea
Că scopul urmărit prin aiasmă
Este de a alunga "arătarea urâtă și rea"
Adică duhul cel rău și fără de seamă.
Evanghelia după Ioan spune și acum :
După aceasta
S-au coborât în Capernaum
El și mama Sa
Frații și ucenicii Săi
Și acolo n-a rămas
Decât puține zile, prin văi
Până când a sunat cel ceas.
Erau aproape Paștile iudeilor, prea bine știm
Când Iisus S-a urcat la Ierusalim.
El a găsit șezând în templu
Pe cei ce vindeau boi și oi, spre exemplu
Și porumbei, chiar și curcani
Și pe schimbătorii de bani.
Făcându-Și un bici din ștreanguri
I-a scos pe toți afară din templu
Și oile și boii, ca exemplu
Și schimbătorilor le-a vărsat banii și arginturi
Tuturor le-a răsturnat mesele
Pentru a da o pildă pentru toate cele.
Celor ce vindeau porumbei le-a zis pe veci:
Luați acestea de aici.
Nu faceți casa Tatălui Meu
Casă de negustorie, vă ceu.
Și și-au adus aminte ucenicii Lui, fără să stăruie
Că este scris:
"Râvna casei Tale mă mistuie".
Au răspuns deci iudeii și I-au zis:
Ce semn ne arăți că faci acestea?
Iisus a răspuns și le-a zis:
Dărâmați templul acesta
Și în trei zile îl voi ridica, fără a fi vis.
Și au zis deci iudeii asta:
În patruzeci și șase de ani
S-a zidit templul acesta!
Și Tu îl vei ridica în trei zile fără bani?
Iar El vorbea ca un tribun
Despre templul trupului Său, cel bun.
Deci, când S-a sculat din morți
Ucenicii Lui și-au adus aminte vorba Lui
Că aceasta o spusese la toți
Și au crezut Scripturii și cuvântului
Pe care Îl spusese Iisus
În numele Tatălui Său de Sus.
În unele locuri exista
Credința ca cei soli
Care beau aceasta
Sunt protejați de boli
Si duhuri rele, pentru un an
Si se înzdrăvenesc taman.
De asemenea, uneori
Se mai pastrează obiceiul preoților
De a merge în aceasta zi cu flori
La izvoarele de apă cu rol tămăduitor
Pentru a le sfinți pe fiecare
Și, a le proteja de secare
Sau de adăpostirea duhurilor
Cele rele, în preajma lor.
În această zi, decenți
În unele zone ale țării, febril
Tinerii adolescenți
Fac legământul juvenil.
Acest legământ se făcea
Cu sau fără martori, dar tihnit
În casă, în grădini, pe vâlcea
Sau în jurul unui copac înflorit.
Tinerii treceau cu el cuvântul
Prin mai multe momente rituale
Prin care făceau jurământul
Respectiv: pronunțarea cu voce tare
A jurământului schimbul colacului
Și al altor obiecte cu valoare simbolică, de demult
De obicei o oală sau o strachină din lut
Însoțite întotdeauna de o lumânare aprinsă, deasupra darului,
Îmbrățișarea frățească și nu ultimul
Ospătarea cu alimente rituale și dansul.
În unele zone etnografice
Ceremonia se repetă anual, fără echivoc
La aceeași dată și se face
Până la intrarea în joc
A fetelor însurățite
Și a băieților înfârtățiți.
Persoanele legate
Veri, văruțe, surate, frați
De cruce sau alte ce să mai fie
Se întâlneau anual
Sau, după căsătorie
La Rusalii, ca la un mare bal.
După încheierea solemnă a legământului
Copiii și apoi oamenii maturi
Își spuneau până la moarte, în legea firii
Surată, vere, fârtate, verișoară sau similare orișicui
Și se comportau unul față de altul, adeseori
Ca adevărați frați și surori:
Se sfătuiau în cele mai intime și grele
Probleme ivite în viață
Își împărtășeau tainele
Nu se căsătoreau cu sora din față
Sau cu fratele suratei sau fârtatului
Cum era datina satului
Se ajutau și se apărau reciproc
Până la sacrificiul suprem, pe aloc.
De asemenea, în unele zone
Prelații merg și fac cum se cuvine
Stropirea caselor enoriașilor
Cu agheasma mică, din Izvorul Tămăduirilor.
În tradiția populară
Izvorului Tămăduirii este taman
Pentru săpătorii de fântâni dară
Cea mai spornică din an
Deoarece apele sunt zbuciumate
Și zgomotoase, fiind mai ușor de găsit toate.
Izvoare tămăduitoare la noi în țara
Sunt: Mânăstirea Ghighiu, cu ale sale cununi
Cunoscută nu doară
Prin icoana făcătoare de minuni
A Maicii Domnului
Adusă aici în anul 1958 biruitor
Ci și prin izvorul ei tămăduitor
Pus doar în slujba creștinului.
La Manastirea Dervent, știm bine
Pe locul unde Sfantul Apostol Andrei, cu ardoare
A făcut o minune
Există un alt izvor cu apă vindecătoare.
Un alt loc în care putem găsi iară
Izvor cu apă vindecătoare
Este Mânăstirea Horăicioara
Din județul Neamț, cel binecuvântat sub soare.
Pelerini din toată țara
Vin la cele trei mânăstiri însemnate
Să primească dară
Apă de la aceste izvoare minunate.