Atunci când nu ai dovedit
Că soarta-ți este hărăzită
Te regăsești pe drum timid
În căutarea drumului ce duce la ursită.
Paralelism de retrăire
Și unic cerc de meditație
Ne contopim întru mărire
Și ne lăsăm răpuși de grație.
Dacă există drumul tău
El este cel dat de ursita
Nu căuta să scapi de hău
De unul singur, că-i vai ispita.

Dar când destinul îl ai în față
Și te ghidează vrei, nu vrei
Te regăsești în firul cel cu ață
Menit să orienteze drumul ei
A celei ce-ți poartă sortita
Și te adapă de la cel izvor
Pentru a scăpa de ea sordida
Ghinionista, fata din pridvor.
Drumul spre destin e plin cu gânduri
Care mai de care-ntortocheate
Nu încerca să îți explici în rânduri
Ce e sortit de sus, tu te supui la toate.