Reperele sunt călăuze, când cauți doar a-ți cere scuze
Dar ce te faci când tu nu ești, cel om ce stă de tu voiești
La dreapta ta cum se cuvine, ba chiar mai mult, îți dă suspine
Te face să nu mai suporți, nici pe cel ce e ca toți
Cu stare de bine, normal, mai bine soarbe din pahar
Că totul e la fel în tot, de poți, tu varsă-l cât e tot
Apoi reumple-l cu ceva, ce e pe suflet, doar așa
Vei fi tu răsplătit cum se cuvine, de cel ce spune vorbe bune
Acoperite fiind ca mai toate, de fapte bune și nu toante
Acele vorbe spuse doar, să treacă vremea în zadar.
Așa că-i timpul să decizi, vei fi cu mine, poți să râzi
Sau vei pleca pe drumul tău, de lacrimi triste și regrete zău.
Orice ar fi tu dar decide, eu ultimul cuvânt îl am când vid e
Că totul e la locul lui, dar fie oare gând haihui
Eu îți voi spune răspicat, atât cât voi fi împăcat
Cu mine și cu eul meu, rămân mereu și-n gândul tău:
Păstrează-ți totul că e bine, eu pot trăi și fără tine.
Epilog:
Gluma e chiar serioasă, chiar de ție nici nu-ți pasă
Și vei constata cândva, că e dusă vremea cea
Pe care ai tot trăit-o, pe care ai tot tânjit-o
Și-a rămas doar amintirea, dusă-i viața și iubirea.