acesta e orașul meu din care ori de câte ori
scriu un poem despre dictatură & proști
toți o iau pe arătură fredonând un cântecel
despre moartea cea de toate zilele
și dă-ne nouă mai multă putere
de a ne afirma supremația întru prostie
să cucerim bârladul hușiul iașii bucureștii
sucevele fără ștefan cel mare
focșanii fără nici o unire despre care
un politician mai prost decât alt imbecil
susținea că i-ar trebui un aeroport mai performant
din care indivizii să zboare mai dihai decât spermatozoizii
aceasta a fost singura lege votată în plen
la care a fost prezent întreg parlamentul
cei trei primi se știu cum îl bârfeau pe caragiale
la capșa de aia unchiul și-a tras pe sprânceană
berăria gambrinus pentru ca marii filosofi
să aibă unde se aduna să nu mai bea foarte singuri
doar cu alde platon & hegel răpus de o bere
nu de tunurile armatei lui napoleon bonaparte
despre care vorbise într-o pagină pe care a rupt-o
dar recuperată de la coșul de gunoi al europei
de un soldat al lui napoleon acum de-abia acum
putem înțelege cu adevărat geniile
care existau în armata lui napoleon
singurul împărat al modernității
care a bătut o monedă mai grea și mai frumoasă
decât a invincibilului alexandru
ucis nu de o armată ci de un elefant
care nu știa că se află în fața
celui mai mare împărat al lumii
de-dinainte-de –mesia
visat într-un vis adevărat de însuși aristotel
despre care hermes trismegistul
a scris la pagina π din volumul al treizeci și cincilea de mii
că într-o zi se va naște primul împărat
care va depăși gloria faraonilor și a piramidelor
și pe care dante îl va omite din divina comedie
ca și cum o femeie fie ea și beatrice ar fi mai presus
ocupând în paradis un loc mai privilegiat
decât al tuturor papilor scoși la mezat
din toate manualele de istorie italiană
pentru că pe vremea lui dante
italia nu exista orașul meu
colegul meu de clasă așteptându-mă
să mănânc mai mult rahat nedospit
decât el și decât președintele țării
prietenii mei frecătorii de mentă
care și-ar da viața pentru mine
afirmând că nu m-au cunoscut
lumea în care trăiesc neputând
să –mi calc pe inimă fără să știu
că totul e aproape pierdut
în amara mea românie