mi-ai spus să mă scol
cuvânt cu cuvânt
să scriu
cum s-a culcat cerul printre coaste

mersul cu spatele se clatină până la zid
când m-am întors nu mai era întreg
în culorile vorbelor de pe umerii mei
fereastra ta
mă uit și văd

este de la dreapta la stânga închisă

ochiul se duce după cerul acela

orbim de la dreapta la stânga

pe după umărul meu
aștept
se deschide peste pervaz peste flori lumina de graiuri
din gâtul acela ce soarbe din potirele toate

e ora târzie după miezul de noapte
pentru cei călători în timpul de ceas

se deschid toate porțile

așteptăm

vino

bem ceaiul cu lămâile acelea amare
strat după strat se așează aroma peste buzele lumii

e chiciură mică între aburii cănii
în zorii de zi
se apleacă și noaptea cu cana ei mică
pervazul mustește

regina nopții printre petale de soare barbar