Din lumea asta vom pieri, pe seară,
cu ochii-n beznă ca-ntr-o colivie
și-n locul nostru, fiarele-au să vie,
păstrând doar starea perpendiculară.

Când, din plictis, s-or apuca să scrie,
despre orice să dea pe dinafară,
chiar oamenii, ce le-au făcut de-ocară,
în fabule, eroi or să le fie…

Deja simt iarna-n stânga împrejur
și pe la ceafă crivățul cum saltă
răspărul transformării dinspre sur

spre cota nărăvirii mai înaltă
decât ne cântă mândrul trubadur.
Azi miei, mâine „cu lupii laolaltă”…