Astăzi îmi lipsești mai mult ca oricând.
Îmi pare rău că nu m-ai văzut crescând,
Trecând de la stadiul incipient de micuță,
La cel în care copiii mă strigă măicuță.

Nici mamei nu i-ai putut sta alături la bătrânețe,
Acum când e aplecată și se îmbracă în zdrențe,
Și nici copii mei nu vor putea vreodată
Să-l întâlnească pe cel de-l strigam eu tată.

Acum știu că de sus, ne veghezi,
Și cu drag, pe rând, ne aștepți.
Dar iartă-mă tată, chiar de te iubesc,
Să ne vedem n-aș vrea să mă grăbesc.

Vreau ca odorii mei să crească lângă mine,
Căci de avut, mereu te am cu mine,
Și te port în suflet, oriunde m-aș afla,
Căci nimeni, niciodată, nu te va egala.