Dure, rece, solitară, amintire despre vară
Poartă culmile de gheață ca prim pas spre altă viață
Și de poate mai poți spune, altcuiva, fără de nume
Cât de greu să retrăiești, alte dăți, alte povești
Ieși din moina de afară și găsește-ți altă vară

Bătrânețe, bătrânețe, strambă doar, fără povețe
Cât de mult poate sa doară, rasuflarea ta amară
Ce se varsă cateodată peste lumea înghețată
Amintindu-și uneori soarele pierind în nori
Și purtând în loc de cușmă, alt destin și altă urmă

Vindecă cu vindecarea care spală precum marea
Lunile ce au trecut, dă-le spre un început
Mult mai greu de conspectat, dar ușor de desenat
Și de este ‘n firea mării, pierde-te pe limba sării
Ce îți scrie urme albe -n corpul ce la fund îți cade

Gata iarnă și ninsoare, eu de mâine vreau la soare
De-s un bulgăr de zăpadă, lasă vara să mă ardă
Într-un nor de abur dens, fără urmă, fără sens
Ca un cancer la plămân, dar mandria că-s român
Nu-mi strica murirea rece cu iubirea ta , ce trece.