din cer coboară trestii spre chipu-mi lunguieț
privind inexpresiv cu ochi de răpitor
cum însăși Moartea plimbă prin raiul băltăreț
un băț viclean cu rol inchizitor

la malul înverzit alți nuferi avortează
sub care să se nască tăceri de specii noi
și doar mătasea broaștei persiflează
pe amatori zvârlindu-le câte-un baboi

întors acasă vărs cocorii în copaie
dar trestia tresare pun mâna pe-un cuțit
- nevastă pune iute pe plită o tigaie
că uite-am prins un înger puțin afanisit










[prietene cu sufletu-n cârlig/ îndură-te aprinde o floare]