Îmi sunt străin
Și nici nu mă cunosc.
De parcă n-as fi existat
Până acum
Am un parfum de ceară
și venin
Dar cred c-avut-am
Cerul nalt ori
Haosul vecin
Și gândurile-mi știu
Muze șoptind
Doar că și harpiile
Urlă-n gol
Reinviind
Tot ce-am uitat
Și nu mai vreau să fiu.
Încerc mereu
Să mă mai recunosc
Dar trupu-mi
umblă-aiurea
Trist,
Decapitat
De suflet și de rost
Oare ce-am fost
Și cui m-am închinat?
Lui Christ
Ori numai vreunui semizeu?
Amnezic,
De trecut m-am lepădat,
De tot ce-am fost și sunt
Eu mă dezic
Rămân străin și gol,
Debusolat
Și inima-mi încape
Doar nimic.