într-o zi va scrie tot ce i-au povestit alții
azi noapte a visat că murise pentru că alții l-au povestit
vor tresări pentru ultima oară împreună
precum trestiile de zahăr sub lama indiferentă a macetei

nimic nu s-ar fi întâmplat dacă încercând să evadeze
nu ar fi fost întors din drum de mașini
nu de roți nu de faruri dar de nebunia claxoanelor
de înspăimântătorii ochi de sub care mâinile se întindeau
cu lăcomia caninilor

dădea radioul la maxim

muzica neascultată îi liniștea simțurile
uneori trecea pe lângă oameni care își făceau nevoile
la marginea drumului
își ducea impasibil mâna la pălărie în semn de salut
și trecea
mai departe
cu înțelegerea unuia care a avut cândva câine

e normal să fie astfel își zise
dintre doi frați doar cel mic se bucură
fratele mai mare trebuie să bată sau să ia bătaie
pentru amândoi

când vin acasă ținându-se de mână îi recunoști
din depărtare
unul țopăie
celălalt își apasă coastele sau își târâie un picior
abia așteaptă întunericul să poată plânge
fără mândrie
cât vor exista cel puțin doi oameni
unghiile vor fi roase și pumnii mușcați

primăvara începea să fie bine se furișa să doarmă în pod
mai aproape de stele aerul părea mult mai curat
chiar dacă paiele în care se învelea nu prea țineau de cald
uneori se ridica și începea să danseze pe ele cu îngrijorarea
unuia căruia i s-a părut că în curând se vor aprinde

apoi căuta febril un alt post

nu conta ce venea din spate întorcea oglinda
și toate dispăreau

alte acorduri alte așezări

doar drumul
începe să urce insinuându-se printre copaci