poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2204 .



Mamei
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Cincinat_Pavelescu ]

2010-12-07  |     |  Înscris în bibliotecă de Filip Tănase



Dulce mamă, luminoasa vieții mele călăuză,
Tu a cărei umbră sfântă o evoc la orice pas,
Dac-aș ști că al tău suflet ar putea să mă auză
Plângerilor mele toate într-un țipăt le-aș da glas.

Îmi spuneai odinioară, mângâindu-mă pe frunte:
„E frumoasă poezia, dar te lasă nemâncat.”
N-ascultai a ta povață, fiindcă poate și-un grăunte
De mândrie înmuiase glasul tău când m-a certat.

Și cu inima de mamă iubitoare, care știe
Să-ntrevadă viitorul, îți plăcea să mă privești
Stând pe gânduri noaptea-ntreagă, să cioplesc o poezie
Făurită spre mărirea limbii noastre românești.

Pentru mine păstrai toate mângâierile de mamă.
Când eram copil la patu-mi vegheai nopțile târziu,
Uitai boală, somnul, toată dureroasa vieții dramă,
Ca să spui povești cu zmeii răsfățatului tău fiu.

Socoteai c-o să m-aștepte toate gloriile-n lume,
Nu era ca mine altul.O fecioară de-mpărat
Trebuia să mă iubească. Și-auzind doar al meu nume,
Chipul tău cel trist d-odată s-arăta mai luminat.

Și-am crescut ca și toți frații, în iubire și credință.
Prunc, hrănitu-m-ai cu lapte de la sânul tău cel sfânt.
Tânăr, ai sădit în gându-mi a virtuții conștiință,
Și, poet, mi-ai pus în suflet inspirare și avânt.

Tu, ce-n visul tău de mamă, mă vedeai atât de mare!
Dac-ar fi din cer asupră-mi ochii blânzi să ți-i cobori,
Și-ai vedea cât plâng și sufăr și ce sânt, ai fi în stare
De durere și de milă înc-o dată să mai mori…

Te-ascultai, și fruntea mândră mi-o nălțai întotdeauna,
Nici prostiei, nici măririi nevoind să mi-o-ncovoi.
C-un sarcasm și cu un zâmbet de-am știut să-nfrunt furtuna
Iată-mă cu ghete rupte prin zăpadă și noroi.

De-am iubit, la pieptu-mi dânsa n-a vrut capul să și-l
culce
Dar nici eu n-am plâns cerșindu-i mâna albă de copil,
Ci, privind-o cu durere, într-un cântec trist și dulce
Am închis pentru vecie nestatornicu-i profil.

Peste fața mea lăsat-au anii urma lor adâncă.
Am iubit măcar? Sau poate avui timpul să trăiesc?
Totuși pe mireasa albă o aștept și astăzi încă
Și, văzând că prea-ntârzie, plâng simțind că-mbătrânesc

Unde-i, mamă,-nvingătorul ce vedeai cu drag în mine?
Poate dulcea ta iubire m-a-nvățat să fiu copil,
Și-am rămas copil și astăzi, pe când corpul e în mine
Ca palatul unui rege mort de veacuri în exil.

Dar pe pragul cărții-n care vin de scriu a vieții dramă,
Amintirea ta pioasă mă-ngenunche și-o slăvesc;
Și rupând din al meu suflet acest plânset îl ursesc
Ca să poarte al tău nume, printre veacuri, scumpă
mamă!
1904, Noiembrie, Piatra N.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!