poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2431 .



cititorul de la capătul nopții
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [danrec ]

2010-11-28  |     | 



avea un fel aparte de a citi
lua cartea o punea închisă pe masă lîngă un măr și-o batistă curată
apoi arunca în sus o monedă cap sau pajură
în funcție de felul în care cădea banul
deschidea cartea la pagina unu sau pagina doi
și-apoi continua în același fel pînă la capătul nopții
între două aruncări cu banul mușca o înghițitură echilibrată din măr
o mesteca tacticos și-și ștergea buzele în batistă
călătoria printre litere avea în acest fel un avantaj
niciodată nu știa ce surprize îi va rezerva pagina următoare
într-o zi mărul batista erau la locul lor
a dat ca de obicei banul și a citit pînă la pagina nouăzeci și nouă
unde fără niciun avertisment a dat peste o foaie goală
trăgînd curios cu ochiul a văzut de partea cealaltă o femeie
verde pe hîrtia îngălbenită cretoasă cu miros slab de mucegai
pielea îi era verde ca lămîile necoapte
părul ca o pădure de april
pînă și palmele ușoare ca frunza
aveau nuanța ierbii decolorate
care crește tot anul sub pietre
spune-mi spune-mi a șoptit ca foșnetul de otavă femeia verde
unde pot găsi o seceră nouă
mă dor rădăcinile pielii și unghiile
și n-am băut rouă de mai bine de-un an
oricare dintre noi ar fi fost curios și ar fi întrebat-o
din ce codru umbros ai ajuns aici pe infolio frumoaso
ce arbore ciudat ți-a fost tată ce răsuflare de ozon te-a născut
dar el fiindcă îl speriase pagina nouăzeci și nouă
tot ce era inexplicabil și improbabil îl făcea să tremure de teamă
a închis repede cartea și a așezat-o înapoi pe raft
de atunci a început să citească doar înarmat cu două perechi de ochelari



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!