Aș vrea ca stelele să-mi fie anii
Pe care să-i trăiesc pe-acest pământ
Dar "pantha rei" sau "mata sabahtani"
Nu sunt doar vorbe, vorbe-n vânt.

Și totuși stelele ar fi de ajuns?
Ne-am mulțumi numai cu ele?
Nu! Nu-i de ajuns oceanul plin de stele
Și nici Iubirea nu e de ajuns.

Crăiasa nu coboară din palat
La prințul ce o cheamă disperat
Ea-i pune inima pe jar , îl chinuiește
Și când se lasă noaptea îl vrăjește.

Iluzie e Ea și el o știe
Și se cufundă în această amăgire
Iar când se apropie de Ea și o privește
Extazul mistic inima-i zdrobește.

Și-atunci o clipă e un cer de stele
Sau poate doar un vis frumos
Un vis etern cu lacrimi printre gene
Așa ca-n urma unui cânt duios.

Aș vrea ca stelele să-mi fie anii
Pe care să-i trăiesc pe-acest pământ
Dar "pantha rei" sau "mata sabahtani"
Nu sunt doar vorbe, vorbe-n vânt.

Ionuț Gudula
28.05.2000 Bârlad