E întuneric. Tristețea mă învăluie apoi mă apasă.
Oftez adânc, desprinzând țigării scrumul,
De câte gânduri mi s-au așezat la masă
Venite spontan, să petrecem Crăciunul.

Ninsoarea abundentă colinde înfioară
Și parcă o lacrimă, sărbătorește postum
Povestea iubirii din seva miezului de vară
Ce nu ne-a mai ajuns și-n noaptea de Crăciun.

Silabisind șoptit: "dal-be-flori-de-măr"
Mi te adun din arse amintiri
Iubita mea, cu fulgi de nea în păr,
Și cu miraj laponic în priviri.

La pieptul clipei noi, plutești pe același vals
Iar pentru cea trecută, tristeții îi zâmbești,
Și tot ce mi-ai spus mie, cu nostalgie-n glas
Spui poate celui ce nu poți să-l iubești.

Nu știu dacă mai dormi acasă la tine,
Știu doar c-am să te beau oglindită-n vinul bun,
Și am să mă îmbăt șoptind printre suspine:
Mulți ani iubito! E noaptea de Crăciun...