Starea de poezie e retractilă acum
nu mai voi mizantrop să mă aflu
vreau să respir nectarul diurn, să ar un pământ
mai puțin idolatru

vraja se-nalță din vechiul apus
e aspră ca viața și-i dură
fără de versuri cu brațele sus-proză rescrisă
pe alba criblură

coardele ard în creuzete arar
devălmășiri lângă vetustă, o zgură,
resentimente de calendar și primeniri
cu o aleasă apă de gură

starea de poezie învârtind s-a dus
eu n-o să o chem vreodată, mă simt
rătăcind în pădure-un urs pe o stradă
recent asfaltată