Pui pe brațul meu peceți închise
Pe piept, în susul sângelui
Când aplecată peste vise, te rupi cu mine gândului
Cu ochii ferecați și limpezi
Ascunzi lucarnelor lumini
Și pașii inimii pe lespezi se-aud în clopote de crini
Însingurată te descoperi
Nu sieți, ci văz, duhului
Ca o priceasnă ce acoperi împărtășirea suflului
Ne regăsim în doi, aproape
Þinând de clipă ca de-un frâu
Ce-n mâna mea te mână poate prin lanul buzelor de grâu
Și al cuvântului ce tainic
Tu știi că poartă-n el zapis
Dar în tăcerea lui de lainic ascunde dragoste de-abis
Atunci m-atingi întru noblețe
Și-așa, cu ochii-n lacrimi foarte
Îmi tot șoptești ce frumusețe e s-așteptăm așa o moarte