Gândurile zilei de azi sunt cele de ieri și cele de mâine.
Au praf pentru viitor și speranță pentru trecut.
Sunt speranța mea atârnată în colțul de dorințe fără culoare.
Azi am văzut adevărul.
Am văzut cum timpul te duce departe la masca cu mâncare rotundă.
Am o pungă cu o gramadă de venin unsuros pe care aștept să-l vărs în inima ta.
Stai departe, în lumea ta perfectă pentru că limbajul pe care îl vorbesc nu îl înțelegi. Odată, demult, o fată mă iubea cu o iubire care nu credeam că va păli vreodată.
Și eu iubeam la fel.
Ea a uitat de luna cu dorințe și stele unice în triunghi așezate.
Eu o iubesc la fel.
Ea a uitat cum era lumina odată, când speranța era desenată pe pereții lumii noastre. Eu o iubesc la fel.
Ea a îngropat visul și sufletul meu cu el.
Eu o iubesc la fel.
Eu cu mine vorbesc și nu pot calcula lumile astea din care mă compun.
Vise peste vise.
Atât de puțin timp, atât de multă iubire.
În baia asta ar fi atâta loc de a face dragoste, în fiecare colț, în fiecare loc.
Eu o iubesc ... la fel.