Dacă aș ști
când hățișul drumului
mi s-ar desprinde de pe tălpi
aș amaneta
amintirile
rămase pe sub unghii
pentru ziua
vișinilor neculeși
ca firimiturile din carnea mea
să răscolească pietrele
încolo și încoace
după osul tatuat cu numele meu
voi lua soarele
sub pupile
pentru
noaptea veșnică
lăsându-vă
pe voi
unul câte unul
să orbecăiți după mine.