nota de plată


(viața numărul 473)


libertatea este un cîntec simplu
care se cațără pe ziduri,
pe tradiții premonitoare,
pe stînci
și pe oase:
nota do,
nota re,
nota mi,
nota fa,
voluptuoasa notă sol,
nota la,
nota si,
nota do de sus
și nota de plată:
am cheltuit tot plaurul contemplației
ca să mă nasc,
am risipit anii de îndoială ca să pășesc
prin poarta simbolică,
am aruncat ca bacșiș lupilor
anii mei agorafobici,
am măsurat fluxul și refluxul
tuturor lucrurilor
cu anii poetici ai scufundării
în cerul din fîntînă,
am înțeles arheologia visului,
am băut cuvinte din gura unui balaur,
mi-am împodobit degetele cu inele
făcute din contracțiile unei descreșteri
ce m-a ajuns în zbor, păzind această lumină mică
altar în însuși germenele ei și
măduvă a ultimului timp înaripat,
dar acum citesc nota de plată ca pe
o rugăciune ce se spune cu ochii unui moment etern precis
al îndepărtării de
șarpele cîntecului simplu,
dezlegîndu-mă blînd de nota do de sus,
de nota si,
de nota la,
de voluptuoasa notă sol,
de nota fa,
de nota mi,
de nota re,
de nota do


și mi se mai spune că
plata se face pe loc,
acum,
cît îngerul își înșurubează bucuria în vid







în "Îl vad pe Dumnezeu și nu mor". p.186-187.


***
Blog Angela Furtuna