Cu tristetea ascunsa sub radacinile unui copac
scormonesc vazduhul in cautare de aer.
Nu-mi rasuna in priviri decat flacari,
zavorate cu murmur de fosnet.
Imi acopar goliciunea spiritului
cu o frunza de pelin.
Ravasesc anii din sertarul timpului
si scot doar acul dinspre sud al busolei,
caci intr-acolo ma poarta mereu dorurile.
Triluiesc,asemeni ciocarliei,o ultima doina
si zbor.