Acolo unde tu esti, lacrima arde zbor
si ma face sa uit de umbra in care
mi-am ferecat samburii inimii, cei vii,
ma nasc intre ploile viselor tale, vesnic trubadur
al romantelor cazute dintr-o frunza de nuc,
martor la feeria zambetului tau, acela cu care
mi-am insotit ultimele vieti printre zale .

Ultimul tau sarut ma regaseste topit
intre nuferii clipelor caci nu mai e decat
o aripa de timp si voi fi din nou inaltat,
acolo unde tu esti statuie inspiratiei mele,
coboara cortina serii peste noi si te vad
mai limpede cu o primavara, mai sedusa de ritmuri
cu o nuanta, petala intr-un univers insetat
caci nu e decat vis gandul atins de mireasma ta
in care poetii se adapa cu nesatul zorilor
insetati de soare, de-ai fi minune te-as fi zarit
deja intre minunile lumii, esti doar raza
ce se ascunde in spatele luminii,
paralel cu iubirea ...