Poate ca linia inimii mele trece prin tine
si astfel ne intalnim mai des unul in celalalt
ca doua viori ce danseaza in visele mozart,
ca doua rime ce urmeaza una alteia, vertiginos
picurate una peste alta cu ruga mamelor insetate,
cine stie, poate sufletul tau e doar capatul
intrebarii mele despre ingeri si porumbei
iar toate aceste imagini ce ne sacadeaza viata
precum taierea ploilor de catre razele soarelui
nu sunt decat amintiri dintr-o viata trecuta,
poate tu te nasti in mine chiar si acum
cand eu cutreier bucuriile ca pe linii rivale
si cand visul meu despre fericire se intersecteaza
cu chemarile tale vii, cu aripile tale despletite
ca intr-o cadere din trapezul circului vietii,
ard lacrimile cerului in manastiri radiind
si numai lumina din ochii tai mai poate
sa-mi fie far in noptile repezi ce-mi cuprind pasii
precum panzele de fum ale reveriei firesti
aciuata-n zile si nopti omenesti,
poate ca acum, cand s-au sfarsit clipele
ne trezim unul in celalalt flacari inalte
ce-si ard una alteia lumina, iar viata-i dor
unul de celalalt, iar viata-i umbra regelui amor ...