Cariatide de vis ma urmaresc de-a lungul aleii
pline cu nuci,tei si trandafiri,luminite si umbre,
ma plimb de mana cu amintirile ancestrale
sadite de mine in propria goana rebela,
si cat de teferi sunt arborii,petalele ,jocul!
iar eu alerg,alerg cotropit de vise si amintiri.
Ramurile ma zgarie,desisul devine padure
dar eu fug mai departe cand spre lumina,cand spre umbre
fericit de goana mea imbracata in cariatide de vis,
las departe trandafiri,parfum si urmez ce mi-am scris
de vieti si vieti,calator pe-al luminii covor.
Obosit,intr-o poiana de vraja,ma las cazut pe iarba
stergandu-mi tamplele de sudoarea iluziei,
inghit ultimele imagini din visul neconsumat inca
si atras de somn,cad din vis in vis
catre cealalta poarta a lumii,lumina din capat,
unde atat de tacut ma asteapta ingerul meu- iubirea,suava comoara de Mister lasata la mine-n prag!