plouă de parcă pisicile se aleargă pe streașină
și mocănesc mărunt mărunt de toamnă fereastra închinată de nori
îmi deschid ochii pe albul sânului dezvelit
parcă potrivit în cerul de februarie respirare
va fi altfel spun
și plouă

de câte ori cauți teama șoaptelor
și pădurile te adâncesc
de câte ori buzele îmi rămân singure
și merele verzi nemușcate
spun

va fi altfel

și plouă înfășurat pe un ultim suspin
pe o ultimă așteptare
altfel
și numărăm picăturile
uităm
până aici