Îmi pare rău că nu pot scrie mai mult despre trecerea prin poarta acestei ierni atât de speciale deschisă înspre 2008.
Nu pot pentru că ar însemna să repet ideile ce au venit instantaneu, probabil pe spinarea fulgilor, în dimineața de 1 ianuarie 2008, când am văzut cei doi porumbei cenușii ciugulind pe zăpada curată din fața tomberoanelor ce străjuiesc o curte interioară, aproape înconjurată de blocuri.
Era priveliștea ce se deschidea privind de la geamul celor două dormitoare ale familiei. Sub impulsul acestei imagini(geamul deschis să primească întâia zi a anului îmi apăru ca o poartă spre un tărâm din alte uitate pământuri), am scris o poezie, ca o respirație la ieșire, bine primită și citită apoi pe saitul literar pe care îl locuiam de un timp, ce părea altfel, oricum mișcată de ritmuri albe, ușoare, aducătoare de autre chose.
ian.2008

E poate prima oară după mult timp, când m-am bucurat profund de iarnă și asta nu dintr-un exces mizantropic și nu fără motiv; toamna dinaintea ei a fost excesiv melancolică, plină de sensuri anacronice, răscolitoare a tot felul de frunze și foi înmugurite.
M-am bucurat de ea, de această iarnă, pe care o asimilai respirând ca pe o poveste scandinavă (se spune că în iernile cu brumă multă pe arbori mor paraziții acestora, ceea ce le va aduce rod sporit!) în felul meu și mai ales făcând fotografii cu "portrete ale iernii", chiar dacă "moșul estic" mă tulbură uneori viscolind...anamnezic.

dec.2005

Multă moină, clisă ieșită din tipare, umezeală băcăuană get-beget, dar așteptăm guvern nou-nouț, pestriț până la similitudine și "armonie dizarmonică" și iar umezeală intensă subcutanată, parbriz aburit, ploaie ciudată de iarnă, sărbători ce parcă nu pot veni în necurățenii, carne irlandeză...
Unde e prima de Crăciun? unde sunt zăpezile curate? unde e lumina primei ninsori a noului an (d'antan)...ce va să vină!

18dec.2008