Parfumul ei rămăsese încă
printre așternuturi pierdute în sine,
iar eu mă prefăceam a o lua în brațe -

ca și când n-ar fi fost acolo
norii curgeau printre pleoape ninsoarea
cu fulgi aleși dintre umbrele mele;
Vântul vuia a pustiu, minutele
salutau timpul călătorind înapoi

undeva, timpul și-a-ncetat existența
iar eu m-am oprit să mă sting în sfârșit -
lăsându-l pe el să aleaga o cale,
ne-am confundat între noi...

am să vorbesc despre el
de acum...
el veșnicul
el dorul
el îndrăgostitul
el a cărui poveste
abia a-nceput

a uitat toate visele sale
din primavăra cu picături violet
de micșunele
a cules trei zâmbete
dintr-o rază de soare
și și-a pus o dorință
dorința a căpătat aripi
și și-a luat zborul spre
zâna cu părul de foc
și nori în priviri

și încă mai așteaptă -
singur, într-o lume de foc
s-a zidit între ceruri
a innebunit privind mereu
în privirea ei,
însă o iubea prea mult
ca să o piardă -
plângea de fiecare dată
când cerul se întuneca
și lacrimile-i curgeau
odată cu lacrimile cerului său

și continua să privească
și nu știa că deja
ea trăia numai...
numai pentru el...