la un moment dat voi fi atât de fericită încât voi recunoaște toate locurile
voi fi acasă oriunde
în orașele bubuind de neoane
pe șosele negre lucioase șerpuind cu asfaltul lor ucigaș prin întunericul umed
în clădirile din beton armat în care dorm familii numeroase cu visele lor împăturite la dungă
întrerupte de sunetul descreierat al deșteptătorului anunțând că gata ceva s-a sfârșit
în cimitirele pâlpâind tainic spre seară când viii își permit luxul să întârzie printre morții altora


la un moment dat voi fi nepermis de fericită. mă vor aresta pentru infracțiuni olfactive
voi mirosi indecent a zambile. toată lumea va dansa pe ritmul vieții acesteia
uitând că ea durează o singură zi sau o singură clipă
se vor împerechea și vor colcăi de hormoni ai fericirii toți lucrătorii cu normă întreagă
vor izbucni cântece din tranzistoarele pacienților clorofilici
paznicii vor fi oameni ca toți oamenii se vor îndragosti la prima vedere
și vor scrie poeme nesfârșite pe ziduri



la un moment dat va conta doar clipa aceea în care eu chiar voi fi fericită