mai am niţel şi trec iarăşi apa asta a stixului
uneori mai limpede alteori îngrozitor de tulbure
treaba cu ortul luntrea şi cu caron e o prostie
toată şmecheria cu viaţa a fost să învăţ să înot
numai tu poţi ştii la ce naiba mi-o folosi
tare important trebuie să fiu pentru tine
de mă păzeşti zi şi noapte cu atâţia îngeri
grea misiune le-ai dat aproape n-au strop de odihnă
ruperea apei a fost un potop ce m-a prins fără arcă
sau eu eram arca în care s-au salvat ursitorile
de la cine ştie ce altă mai nefericită sorocire
oricum de atunci m-am ales cu porecla de fiu al ploii
apoi a fost lupta asta nesfârşită cu destinul
recunosc a fost un antrenor bun dar prea multe răni
au urmat câte şi mai câte din astea mai mărunte
erau cât pe ce să mă piardă prin labirintul iubirii
ştii ce cred că de fapt eu sunt adevăratul prometeu
treaba aia cu focul e doar o metaforă
inventată ca să amăgeşti vigilenţa lui ialdabaoth
eu am furat formula apei de la om şi ţi-o aduc
să-ţi stingi arşiţa după fiul cu fiecare naştere răstignit