poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 227 .



chiria
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [dant ]

2021-09-07  |     | 




părea că lumea e mereu identică cu sine
respiram un aer obişnuit
pălăvrăgeam singur şi viaţa se tot lungea ca un compus chimic
margarină ieftină întinsă pe toate feliile de pâine din reclame
nu-mi amintesc, mă durea capul,
era ceva între beţie şi migrenă
părea că un burghiu uzat perfora tâmpla
şi rupea carnea şi osul
un miros pătrunzător de cafea,
nopţi nedormite, veri trecute se împrăştiau
aerul era liliachiu, prea dens să intre, să acopere rana,
să cuprindă urma gândului
lumea e mare nu o cuprinde nici un gând băi băiatule
cuvintele trec dintr-o gură într-alta fără îngrădire, fără protecţie
se izbesc de cerul gurii
ca de o moarte clinică şi îşi pierd simptomatic gustul
luând-o mereu de la un capăt ce nu se mai poate traduce şi
totul e un dialect minor al acestei specii
pe cale să se autoproclame
vreo mare scofală a istoriei

flashuri de nicăieri se îmbulzeau în mintea mea
nişte cartoane colorate înghesuite
în sertare ce nu le mai pot adăposti
se decupau şi mă decupau în atâtea forme ale golului
în atâtea poveşti cu finalul neterminat
şi cu personajele încremenite
toate datoriile amânate veneau peste mine,
toate visurile compromise
iar pălăvrăgeala asta sinistră
nu îmi permitea igiena de a mă simţi singur


în aerul prea obişnuit mă credeam
filosoful întregii lumii şi lumea deopotrivă
trist şi tristeţea însăşi, orb şi orbirea însăşi, pur şi lumina pură
şi-am început să blestem şi-am blestemat ziua de apoi
şi m-am simţit uşurat, cu sufletul gras ca un viţel gata de jertfă
şi mi-am văzut tot corpul înfăşurat în tul purpuriu
ca un monarh reuşit, fără pudori şi clişee şi am stat liniştit
pentru că moartea e singurul loc din care nu eşti obligat
să pleci

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!