poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 67 .



strigătul și ecoul
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [cristina-monica ]

2021-05-31  |     | 



Un om care strigă în gura mare – acest om
nu seamănă cu mine,
dar ce bine totuși că este om!
Ochii și culorile lor, eu și tu și toți,
atât de straniu mi se pare uneori să văd
că toți avem ochi și urechi.
În definitiv suntem singuri și ochii
și urechile ne separă în mai mulți
oameni diferiți.

Undeva la mijlocul florii umanității,
cu sepalele și petalele ei,
există și un creier gigantic
format din frunțile noastre alipite –
câteodată suntem prea aproape unul de altul,
alteori stăm la poli opuși
și ținem pământul între capetele noastre
în poziție de șah de idei și emoticoane,
impresii și raționamente,
despre toate produsele culturale și machetele lor.
Dar prea aproape prin diverse medii, mijloace,
intermediari, fire, electricitate, vise
prin cele spuse pe de rost – poezii,
urări de sărbători, cântece pentru grădiniță,
rețete de clătite, rugăciuni, adrese în oraș,
chipul monalisei și trupul lui venus,
dar și căldura unei mâini întinse,
zâmbetul serafic sau convențional,
căci și convențiile sunt tot pentru oameni.
Învățăm să punem câte un zid –
între o cameră și alta, între brutărie
și atelierul de umflat pneuri.

Mă gândesc iar ce bine
că suntem așa diferiți și ne întindem brațele
în cușca noastră de latitudini și logitudini,
undeva printre petalele umanității, cu strună
și cu tamburină, cu coroane de flori
și câteodată scriem pe scutul nostru,
pe o pancartă oarecare:
moartea e interzisă, viața e singurul adevăr categoric! -
sau ne trezim strigând în gura mare pe o șosea,
cu soarele în față.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!