poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1785 .



În agenda mamei mele
personale [ ]
(un zapis)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Yannelis ]

2020-05-25  |     | 



Iubesc păsările
Nu doar pentru că,
Precum Îngerii, zboară,
Ci pentru că ele, ce au în inimă, cântă

Astăzi am
Scara coborâtoare spre mare,
În aripi de Înălţare



Hai cu mine, Caliope,
Să locuim pe scara celor 9 fericiri
Pentru fiecare fericire,
La plesneală, ne alegem o culoare
Un sărut şi o floare
Eu mă încarc cu viaţa ta
Tu cu a mea
Încărcaţi, cum spuneam,
De acum, zburăm



În agenda mamei mele
Cu parfum de iasomie
Pictăm visele din copilărie
Colorând deşertul cu oaze de linişte
De dragoste şi de bucurie
În lumina nopţilor cu lună plină


1.

Cerul, marea şi pământul
Au brăzdat în mine Gândul
Şi au semănat Cuvântul
Care-a încolţit în Visul
Cu cărare-n Paradisul
Din izvorul Vieţii tale
Cu o Cale-n trei răzoare
Răzor în lanul de secară
Prin cel de rapiţă
Şi prin floarea soarelui

Luna cântă, marea cântă şi în mine-i cânt de seară
Şi o mie de luceferi vin din depărtare iară
Vezi, se strâng în ceaţa luncii ca feciorul la fecioară
Împărţind mii de iluzii, nostalgie într-o doară
Asta, pentru-ntâia oară...

2.

Eu şi fratele meu, într-o gară
Fratele meu a rămas pe peron
Supărat că plec, a strigat după mine: Mirceaaa. Mirceaaa
Strigătul lui îl am şi acum în inimă
Miliţia gării l-a luat la secţie
Şi l-au bătut miliţienii cu bulanele de cauciuc
Peste un sac de nisip ud, pus pe spatele lui...

Anne Frank:

"I do not think of all the misfortunes, but of the beauty that still remains"
"If God keeps me alive, I'll get far. I will not remain an insignificant being.
I will give myself to the world and I will work for humanity."

3.

A fost odată sau nicicând,
Nici nu-ţi vine să crezi că
A fost atât de frumos
Şi cerul aşa de jos
Că Sfântul Petru şi Dumnezeu
Păşeau din grădina Raiului
Direct în grădina bunicii Ana-Maria
De la Şteiu, unde începea Raiul pe pământ

Marea îşi alege pe cine iubeşte
Printre norocoşi am fost şi noi
Cu ajutorul ei ne-am ridicat o casă
Cu grădină, cu etaj şi mansardă
Unde dimineaţa vine pescăruşul la fereastră
Să-şi ia felia de pâine
Pe care o împarte cu pisicile
Cu câinii şi cu boschetarii de pe plajă


Azi a înflorit măslinul sălbatic
Zilele acestea-l vom vizita
Pe bătrânul măslin de la Zorile
La care ne-am oprit
Când am luat Lumină de la Ierusalim



4.

Mulţumesc pentru Izvoare
Nu vreau să te încarc cu viaţa mea
Am alergat desculţ de la un izvor la altul
Cum alergam la Olăneşti între cele 24 de izvoare
Am tras o citire matricială. Am ieşit zâmbind
Călărind întrebare după întrebare
Găsind să-ţi trimit mângâiere
Aşteptând cântecul domnişoarei
Cu glas de privighetoare
Cu cercel de scoică
Cu nasturi de catifea
Şi cu o tavă pe care abureşte
Ceşcuţa de cafea
Aşezată pe un şerveţel
Cu versuri, desene şi amintiri
Din cele 1001 de iubiri
De la iubirea clipei trecătoare
Până la iubirea Jumătăţilor de Infinit
Cele văzute, Jumătatea Uşoară
Şi cele nevăzute, Jumătatea Mare...

Din întrebările doamnei Emilia Ataba
Colorăm câteva în albastru
"Cât poate așteptarea să aștepte?
Cât poate iubirea să iubească?
Cât poate durerea să doară?
Cât poate dorul să dorească?
Cât e cât şi cum e cum?
Cum să trăiești
cu-atâtea întrebări,
să faci doar binele,
fără greşeli?"

5.

Et in Arcadia ego. Ce s-o mai lungim
La cele 8 copilării ale mele
Copilăria de Voivodeni, de Bocsig, Şteiu, Fântânele
De Frumuşeni, de Vinga, de Arad, şi de Timişoara
Sigur că mi-a dăruit Dumnezeu 8 vieţi
Cu 8 anotimpuri, fiecare din cele 4
Fiind câte două şi peste ele, 9 ceruri
Precum cele 9 puncte ale cercul lui Euler
Nouă fericiri, nouă muze, în cosiţe floarea-i cântă
Nouă împărăţii îi ascultă

Printre ele, Arcadia şi RodAdoR
Care au în comun cele 7 izvoare de dor
În care se foloseşte limba iubirii
Aceeaşi pentru nori, păsări, fluturi, flori
Copaci, ramuri, frunze, ferestre, oglinzi
Pentru vânt, pentru gând
Limba iubirii şi-a dragostei,
a tot şi a toate, fără discriminare

Iubim prietenii, vrăjmaşii, clipele vieţii noastre
Nu risipim, nu ne zgârcim
Ne dăruim cu toată dragostea, când slujim
Astfel ne împlinim menirea şi
Trăim fericirea, ca păsările pământului,
Apelor şi-a gândului faptelor bune...

6.

al 5-lea, al 7-lea şi al 8-lea anotimp
(un zapis)

Toate dimineţile s-au adunat în dimineaţa de azi
Lacrimi de fericire, dintr-o mare iubire
Însoţesc cântecul: I will always love you

ca sarea-n bucate
cântecul mării
colorează şi lărgeste
dunga albastră a zării

Matematic zic, ce ziceai şi tu ieri
1=Adevărat şi continuăm cu
0=Fals, dar între ele există
o dublă infinitate de Posibil
Între divin şi Îngeresc există
Marea, Cerul şi Pământul
Pe care nici gândul, nici vântul
Nu le pot cuprinde fără
Cuvântul de la început...

vâslesc pe valurile norişorilor de vară
cu florile de primăvară-n suflet
cu iernile amestecate
şi cu mustăriile de toamnă
pe apucate...
Printre sălcii se plimbă Maya
Îmbrăcată-n roşu şi-a sărbătoare

7.

Cu muzică şi cu trap
Ne facem de cap
Pe bucăţi de drum
Din acum şi atunci când
Cât de curând înseamnă azi
Cu miros de Infinit şi de brazi
Precum la Câmpina-n deal
La Olăneşti, spre izvoare
Şi la Suzana-n pădure
Cu ieşirea-n cetate, la Histria

Seminţe încolţite-n univers
Nasc din ele un stejar, un vers
Un arţar, un măr, un prun
O casă de dragoste, un plop
Un cais şi un vis…

un zapis
cu un porumbel
şi-un pescăruş râzător
de dincolo de RodadoR
eu, tot la farul de la pescărie
în al 5-lea, al 7-lea şi al 8-lea anotimp
pe care nu le schimb
pentru nimic in lume
Bat clopotele a sărbătoare
Şi-a chemare

“Put on an old blues song
Let all our troubles be gone
Let's drive”

Ca o pictură, şi cântecul,
Nu ştii niciodată când ajungi la sfârşit.
Întotdeauna găseşti să-i mai pui o lumină, o culoare, o tuşă, o umbră…

8.

În dimineaţa aceasta în care s-au strâns toate dimineţile
Am luat punctul albastru de pe dunga zării
Am colorat cu el, de jur împrejur, zicând
Situatia a devenit cam albastră
Pandemie, pandemie, pandemie
De o mie de ori, pandemie
Caliope!

Eşti o flacără vie, cu umbrelă şi pălărie.
Ca-n matematică, distanţa măsoară apropierea.
Cu cât mai departe, cu atât sufletele şi gândurile ne sunt mai aproape.
Marinarii ştiu de ce...

Haide să-ţi arăt răsăritul şi asfinţitul. De pe insula mea se văd amândouă
Valurile urcă-n rostogolire pe plajă. Opriserăm în aşteptare.


Vezi şi tu cum pictorii şi poeţii îmbogăţesc inimile oamenilor
Aşteptăm să vedem pânza pictată cu acordurile chitarei.
Picturi cu fereastra de acasă, fereastra vagonului de tren,
fereastra vagonului de circ, fereastra din mansardă...
În toate ferestrele, portretul tău cu cercel de scoică…

9.

din povestea întâmplării
pentru tine, pentru mine
pentru clipa de iubire
ce-o lungim să ţină viaţă
din cea mai trainică aţă
din trei fire împletice
Credinţă, Nădejde, Dragoste


Vorba aceea, dragă Puiule. Când este să dea fericirea peste tine,
ea te găseşte, oriunde ai fi... Tu împlineşte-ţi menirea.
Fă bine cât cuprinde. Bucură-te de fiecare clipă.
Bogăţia ta este în mintea şi-n inima ta.
Trupul tău este un univers în mers.

Adu-ţi aminte de ce spuneau tatăl şi mama ta
Oglindeşte-te în ochii lor şi ai să vezi
Toate comorile şi frumuseţile lumii
Nu te sfii să zici nu la ceea ce nu te reprezintă
Ţine pace între mintea şi inima ta
Mama-ţi spunea că tu eşti un scărar
Că te-a născut căzând cu tine pe scară
Tata-ţi spunea că eşti semănător
Că mama ta a căzut cu tine
Aruncând grâne din pod

Vocile gemene care să-ţi semene sunt multe în tine.
Nu poţi asculta de toate deodată.
Dar nici nu poţi să le laşi pe toate împotrivă.
Ele se împart în două cete.
O ceată care spune da şi cealaltă care spune nu.
Tu trebuie să fii liderul ambelor cete.
Tu să fii cetăţeanul care conduce cetatea inimii
tale... Apoi cetatea în care trăieşti...

Fii tu în toate ale tale
Amprenta ta este unică
Chiar dacă eşti un Geamăn
Tu şi geamănul tău sunteţi diferiţi
Ascultă-ţi inima
Ea este motorul vieţii tale
În ea ai tot cerul, toată iubirea
Toate au rostul lor
Ţine pace între mintea şi inima ta
Nu te lua după aparenţe
Peştele mare stă-n adânc

Şi dacă totuşi, greşeşti,
Nu te descumpăni
Când eşti foarte jos
Nu poţi privi decât în sus...

Din sporovăiala pescăruşilor
Care zboară pe deasupra străzilor
Sau cei care se aşează pe case
În curţile oamenilor
Sau pe pervaz
Poţi să distingi cinci tipuri
De sporovăieli lucrătoare
Şi vreo două-trei
De sărbătoare

De alaltăieri au început
Sporovăiala de Înălţare
De la nivelul mării
Până la norii de pe dunga zării





Constanţa, Vineri, 29 mai, 2020

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!