umblu pe cer să nu-mi uit destinul
binenţeles pe nori să nu mă vadă oricine
doar voi

am deschis ochii - noaptea
am mai deschis ochii si dimineaţa
după ce m-am trezit ziua trece

iau în mine, dupa Rugăciune, cuvintele voastre
trec ÅŸi-mi imaginez tot ce am citit
cuvintele sunt veşnice la fel ca şi viaţa
o memorie şi un un îceput
apoi mă trezesc

de cȃte ori să treacă eternitatea pe sub poduri
empatic mă aplec şi simt o copasiune ce arde cum simt

voi oprii timpul atunci cȃnd timpul va venii
voi aduce dimineața pe Pămȃnt
atunci ca leagănul cȃnd eram copii
atunci cȃnd Eternitatea î-şi dezvăluie neînfricată emoțiile