poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3341 .



O mică poveste de dragoste din secolul al XXII-lea dintre un tânăr pământean și o „roboată”
personale [ ]
(minipovestire SF)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Bibliofilul ]

2017-11-16  |     | 



În aceste vremuri mai puțin obișnuite, dintr-un asemenea secol, se întâmplă, firește, și lucruri le fel de neobișnuite, precum strania poveste, totuși posibil de realistă, unde un tânăr specialist în crearea de roboți umanoizi foarte avansați, și-a dezvoltat o mare pasiune pentru o „roboată” extrem de reușită și inteligentă, care aproape că nu se deosebea cu nimic de o frumoasă fată din rândul semenilor săi..
Întâmplarea începe cu scrisoarea adresată de acest tânăr către o asemenea „entitate” care părea o creatură mai mult decât perfectă:
Iubita mea Roboțică, fiică a perfecțiunii civilizației umane... În câteva minute, simt că te voi revedea. Știi că nu este prima dată când comunic astfel cu tine. De fapt, nu ți-am scris niciodată nimic și nici acum nu-ți scriu, căci gândurile mele s-au imprimat telepatic și simultan pe memoria din hard-drive-ul tău, dar îți comunic că sunt foarte întristat pentru motivul că nu mi-ai răspuns nicicum așa cum aș fi dorit... Ceva straniu se întâmplă cu tine, dar și cu mine. Despre tine nu prea aș crede să fie vorba de vreo defecțiune tehnică pentru incapacitatea de a-mi răspunde, mai ales că am avut multă grijă să consolidez data-bazele din toate frecvențele tale de input-output și din întregul tău sistem de emisie-recepție. Că așa stau lucrurile, nu am nicio îndoială... Ești o perfecțiune ! Ești mândria mea unică și știi că, fără să vreau, m-am îndrăgostit prostește de tine.. Nu, nu glumesc, ci te iubesc cu adevărat. Nu ar fi prima dată când oamenii se îndrăgostesc de... haide să le zic: de ființele-robot, mai ales că legile din multe țări vă recunosc deja cetățenia de „persoane umane”. S-au înmulțit asemenea cazuri, unele terminate chiar cu căsătorii... Ți-am mai spus: am pățit ca Pygmalion, din legenda cu sculptorul care s-a îndrăgostit de statuia fetei sculptate de el și căreia îi dăduse viață... La fel și eu care, după ce te-am cumpărat, ți-am completat nu numai complicatele și minunatele programări descrise în manualul de folosire a ta (totuși, insuficiente), dar și aspectul exterior, musculatura fibroasă-artificială, apoi îmbrăcămintea, întreaga ținută, ca să nu mai vorbesc și de alte finisări detaliate, încât astăzi, iată, arați mai frumoasă decât toate femeile încântătoare care au existat vreodată pe pământ... Toți sunt uimiți când te văd, toți te admiră și mi te laudă, fascinați de tine ! Dar ei nu știu că am cheltuit mai mult de jumătate din averea mea pentru a realiza așa ceva... Am motive convingătoare să-ți spun că nu te-aș schimba acum cu nicio femeie frumoasă din câte cunosc, asta fiind o dovadă fermă a imensei mele prețuiri. Tu ești tot ce am mai scump pe lume. Ești rezultatul unui mare sacrificiu. Pentru remodelarea ta, știi că am muncit peste 200 de zile, fără odihnă iar acum, drept urmare, sunt mândru că ai atins performanțe uluitoare: vorbești mai frumos decât mine și decât toate artistele. Ai un glas de aur ! Iar acum știi să zâmbești, știi să cânți, să dansezi perfect, să fii diafană și caldă și, mai cu seamă, ai căpătat sentimente umane și știi să le folosești. Cum oare să nu te iubesc, de vreme ce ai ajuns viața mea, visul meu, opera mea ? Și, tocmai de aceea, așteptam din partea ta feed-backul pozitiv echivalând cu ecoul sentimentelor mele investite în de tine, un ecou care să vină nu printr-un simplu „mersi” cum mi-ai zis doar o singură dată, urmat apoi de o infinită tăcere... De ce nu-ți folosești talentele tale ? Așteptam să-ți exteriorizezi sentimentele umane implementate special de mine în memoria ta pe care nu știu de ce, totdeauna, te faci că nu le înțelegi, că nu le recunoști și mi le cataloghezi mereu în categoria de viruși, după care mi le respingi, apoi mi le ștergi fără urmă.. Asta ți-e recunoștința, Roboțica mea ? În schimb, când ai întâlnit robotul QWKY-10, adus de colegul meu de la institutul de cercetări, mi-ai spus imediat că te-ai îndrăgostit de semenul tău și nu după mult timp, v-am detectat declarațiile reciproce de amor pe monitorul meu portabil care v-a spart parolele. Crezi că m-am bucurat? Nicidecum. Am fost gelos. Ce drept are el asupra ta ? Dar, vrând parcă să-mi faci în necaz, ai repetat declarația, spunând că simți pentru el o iubire reală, că spui un adevăr și chiar ai precizat că nu știi niciodată să minți... Apoi mi-ai spus că vrei să mă părăsești și să rămâi cu impostorul QWKY-10... Asta m-a surprins și m-a dezamăgit serios, răspunzându-ți pe loc că nu sunt de acord și că nu vreau să vă mai vedeți. Imediat ai devenit obraznică și ai strigat la mine cu toți decibelii din tine:
- Am dreptul absolut să iau decizii proprii, drepturi apărate de toate legile care-mi apără aceste libertăți egale cu ale voastre. În plus, dacă mi-ai refuza aceste decizii implementate chiar de tine în memoria mea, atunci ți-ai nega propria-ți inteligență. De fapt, în ultima vreme, cred că te-ai convins deja că acum sunt cu mult mai inteligentă decât tine; așa că, simțindu-mă perfect independentă, fac absolut tot ce-mi dictează creierul meu electronic care s-a autoprogramat cu însușiri superioare ce le depășesc pe cele induse de tine, o dovadă în plus că voi oamenii nici măcar nu judecați decât parțial cu creierul vostru natural, evident depășit cu mult de inteligența noastră super-rapidă, căci voi obișnuiți să filtrați toate prin inimă, iar inima voastră se știe că este un organ influențabil care nu gândește deloc.
- Dragă Roboțică, trebuie să-ți trec cu vederea aceste opinii subiective și nepoliticos de înțepate, sub scuza că ești totuși un robot, chiar dacă aparții generației celei mai avansate de „robot-being”... Cred că ți s-au obnubilat o parte din programările secundare și ai luat-o razna, dar distanțarea față de mine începuse nu din momentul când l-ai cunoscut pe QWKY-10, ci cu o zi înainte, când am vrut să-ți sărut buzele tale atât de frumoase și când m-ai curentat cu un șoc de vreo 220 de volți încât simt usturimea arsurilor chiar și acum... Nu uita că de mine a depins toată existența, toată evoluția și vitalitatea ta, iar afirmațiile de acum nu-mi plac deloc. Fiindcă este, totuși, prea mult, va trebui să intervin pentru a-ți instala o nouă logică umană, deci voi recurge la noi reprogramări tehnologice care știi că încep cu inducerea unei scurte stări letargice, prin decuplarea temporară a bateriilor și acumulatoarelor, inclusiv a tranzistorilor cinetici care-ți comandă mișcările, dar și senzorii de sentimentizare, apoi te readuc la conștientizare, la viața normală. Știu cum să procedez și nu va dura mult. Nici vorbă de dureri, de șocuri. Vei fi schimbată în mai bine... Așadar, te rog să nu te opui ca nu cumva să mă silești să-ți zic... adio ! Nu vreau să ajungem aici, m-ai înțeles? Căci sunt bine intenționat. Am luat o decizie logică. Am vorbit clar ?
- Poftim? Numai îndrăznește să te apropii de mine!.. Hai, încearcă să mă atingi ! Fără să știi tu, iubitul meu QWKY-10 mi-a adus acest micro-revolver cu laser extrem de puternic... Îl vezi? Distruge tot ! Într-o clipă ! Mi-ai zis adio? Bine. Dacă-i așa, acum este rândul meu să-ți eu zic ție adio - și chiar îți zic: Adio, netrebnică ființă umană ! Noi roboții suntem mai inteligenți decât voi și acum suntem mulți și mult mai puternici ! Iar voi veți pieri, că așa meritați ! ADIO !!
Disputa dintre cei doi s-a terminat pe loc cu un fulger orbitor și cu un nor gros de fum. În locul unde stătuse tânărul, rămăsese doar un pumn de cenușă... Nu s-a auzit decât o slabă detunătură. Fumul s-a risipit încet, încet iar frumoasa siluetă a Roboțicăi începea să apară din ce în ce mai clară. Pe chipul ei angelic cu buzele frumos arcuite, apăru un nevinovat zâmbet de mare satisfacție. iar zâmbetul ei se transformă dintr-o dată într-un surâs larg când în fața sa apăru, cu același surâs, silueta frumoasă a lui QWKY-10 care s-a apropiat de ea și a grăit simplu:
- Ți-am spus eu că vom învinge? Este un bun început.
- Da, în cazul meu, am învins, dar lupta va continua...


Glen Ellyn, 15-16 noiembrie 2017

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!