poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1889 .



Adnotări pe marginea ideii de dublă refracție în cristalele spat de Islanda
personale [ ]
iulie-septembrie 2017

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ingergri ]

2017-09-27  |     | 





Motto:
Se ia cartea,
se închide
și se merge la culcare.

Corolar:
”Părintele alege povestea, pentru că... la el e punguța cu doi bani. Nu?” (Mihaela Dedeoglu, emisiune despre poveștile pentru copii, 27.07)

Din labirinturile subconștientului:
”Această lume a filmului, în care încercăm și noi să ne băgăm un deget-două” (Miruna Berescu, director Festival Anonimul)

M-am trezit în vârf de munte, în fața unui peisaj minunat, care mi se desfășura înaintea ochilor, în vidul creat de respirațiile pe care le tăiase până ca eu să fi ajuns la el.

Când voi muri trag nădejde să moară și bondarul care mi-a bâzâit toată viața în cap, care mi-a bruiat sunetul pe care aș fi vrut să-l aud, pe care l-am așteptat.

Stau fix pe bordura trotuarului. Șoferul vitezist PRESUPUNE că nu voi face nici cel mai mic pas înainte.

Sens 1

Văd durerile facerii
pe chipurile tuturor femeilor din lume.
Chiar și pe ale fetițelor.
Grija lor obsesivă pentru farduri.
Vă rog:
1. Nu vă mai chinuiți
2. Nu ne mai chinuiți

Ochiul interior
tăiat
retezat odată cu moțul

Orice mamă
care
înainte de a fi născut
nu și-a întrebat viitorul copil
dacă vrea să se nască
și care apoi nu a așteaptat
cu neauzul
și cu nemirosul
încordat până la cer
răspunsul îngerului care urmează
a fi întemnițat în trup
nu este altceva decât
o latrină
în care Statul
continuă să-și facă nevoile.

În România toată lumea se străduiește din răsputeri să demonstreze două lucruri:
1. Că este înzestrată cu o inteligență de tip superior, inaccesibilă, de neînțeles pentru TOȚI ceilalți
și
2. Că, din cauza punctului 1, merită să fie scutit de orice fel de muncă
Și pe toți dracii, are dreptate!
În fond are dreptate.
Atâta doar că viața e formă, nu fond.
Aia e!

În țara mea
cei care citesc
se citesc doar unii pe alții
și infim pe cei morți
DOAR pentru satisfacția de a-și confirma
aceste două convingeri:
1. și 2.

Intrarea pe ușa redacției
dimineața
când în redacție nu e nimeni
n-i-m-e-n-i
este pentru mine un Monument.

Dragostea este un castravete
un morcov de zahăr ars
un țurțure
care la un moment dat
brusc
ni se înfige în inimă
și care,
după o vreme,
revine la starea firească

Lansare de moarte

”Nu ești în stare” (să muncești, să scrii, să desfaci o sticlă etc)
Dispreț pentru cel care nu se află în nici o stare.
Trebuie să te afli într-o stare sau alta, altfel nu exiști.
iată-mă: NU exist!

Când o să am banii mei
casa mea la țară
voi putea lenevi după pofta inimii
își zice copilul
furtunile mentale ale adultului
spaimele lui
nu știe ce-s alea.
He!

La Suceava
îmi tăiasem unghiile de la mâini și de la picioare
le-am adunat pe toate în palmă
și le-am aruncat pe fereastră
”Ashes to ashes, dust to dust”
cum ar veni.
A doua zi dimineața
deschid fereastra bucuros de viață
și văd că sub acea fereastră
înflorise o magnolie
unghiile mele
printre petalele ei.

Pahare cu pești uscați. Se vând în Seul turiștilor care vor să hrănească anumite păsări.

Câteva clipe de liniște pe o băncuță, la Dragomirna. Apoi din nou oamenii, cu oglinzile lor.

Te poți aștepta
ca o haită de animale eliberate brusc din cuști,
unde aveau asigurate rațiile de hrană,
cuburile de locuit,
locurile unde mimau munca.
toate ”condițiili”,
să înțeleagă și să respecte
principiile democrației,
spiritul de inițiativă
munca eficientă
competiția
libertatea celuilalt?
Acum?
La apusul Occidentului?

Autor: Șerban Cumarveni

Quasimodo: ”Și tu, vânt sudic cu miros de floare / du luna unde dorm băieții goi”

Treceam grăbit
cu gulerul ridicat
cu capul plecat
cu mâinile îndesate în buzunare
pe trotuarele umede
printre oamenii umezi
devenisem ”celebru”
și inima îmi bătea să-mi spargă pieptul
și chiar mi l-a spart
înroșindu-i
pe oamenii umezi.


La oglinda din baie, după jumătate de secol

Rugăciunea cu care m-am născut,
rugăciunea aceea care mi-a înghețat pe buze
când am fost luat pentru prima oară în brațe
”nu mă naște, te rog, nu mă naște”
e aici, în ochii mei.
Pielea de Cordoba pe care o mângâiasem în castel
sub privirile reginei
e aici, în ochii mei.
Câinele a cărui țeastă a pocnit
sub roata acelei mașini
în timp ce așteptam culoarea verde
la trecerea de pietoni de la Eroilor
în 2004
este aici, în ochii mei.
Fantezia pentru:
1. cor
2. pian și
3. orchestră
de Beethoven
este aici în ochii mei.
Grupa de copii în lacrimi
scoși la plimbare pe stradă
cărora educatoarea
le-a interzis să-și scoată paltonașele
în acel aprilie însorit
este aici, în acești ochi.
Țigările, fumul, lacrimile, minciunile
sunt toate în acești globi oculari
Unde în cap toate acestea?

Copil plângând cu țâța-n gură
Fugit abrupt din cer anost.
Trosnească numele Tău!

Trăznească numele Tău!

Ți-e rău? Cântă Xi Jinping pe melodia din Iepuraș coconaș / a sărit peste imaș!

Purta tocuri foarte înalte. Totuși nu reușea să se ridice la nivelul propriei sale Prostii.

1 Mai rătăcitor.

quixotic - extravagant, romantic, vizionar, impulsiv, imprevizibil ... (la Vladimir Tismăneanu)

Noi frontiere ale delirului verbal în jurnalismul românesc: ”Potrivit imaginilor Antena 3, mecanicul de locomotivă a declarat că nu a putut evita impactul...” (news.ro, august 2017) Căile prin care Imaginea înlocuiește Cuvântul.

Mărul din inimă, mărul din inimă
cine mi-a-nfipt mărul în inimă?
Mărul din inimă, mărul din inimă
de ce nu-mi pot smulge mărul din inimă?
Mărul din inimă, mărul din inimă.

Ce putem afla răsfoind un banal calendar de bucătărie:
Erasmus Bartholinus, fizician danez, care a descoperit (în 1669) DUBLA REFRACȚIE ÎN CRISTALELE SPAT DE ISLANDA, s-a născut în ziua de 13 august 1625, la exact 234 de ani după ce mănăstirea Sfântul Arhanghel Mihail din Maramureș a fost ridicată la rang de STAVROPIGHIE (dependentă direct de Patriarhul Constantinopolului). Era anul 1391. (Calendarul Norocului, Editura Alias Publishing 2017, publisher: Alexandru Arion).

”Ferice de cei ce știu să râdă de ei înșiși, pentru că nu vor înceta niciodată să se distreze” (Thomas Morus, în același calendar de bucătărie)

Problemă:

Poetul Nichita Stănescu a spus:

”Mi-arunc privirea-n larg /
și ea se duce...”

Să se stabilească CU CE observă poetul că privirea i se duce
din moment ce aceasta fusese deja aruncată.

”De ce o nuanță de umbră stă în lumina codrilor secundari?” (Vasile Ionca)

Bob

Urcasem muntele înzăpezit și tocmai ajungeam în vârf.
La linia de start a pistei de bob
mă aștepta un coșciug de abanos.
Abia îmi trăgeam răsuflarea din pricina urcușului
și deslușeam cu greu, treptat dar sigur, prin aerul înghețat
chipul tatălui meu, așa cum îl știam
dar cu ochii închiși și întins frumos, cu mâinile pe piept
în coșciugul fără capac
impecabil lăcuit
din vârful pistei de bob.
Răsuflarea mi se domolise.
Puteam auzi liniștea și aburul respirației celui care eram.
Fără să înțeleg bine ce fac, dar cu totul determinat,
l-am săltat pe tata ușor de subțiori și m-am strecurat binișor sub dânsul.
Coșciugul era plin de nuci.
Acum el ședea rezemat de pieptul meu.
Știam că trebuie să plecăm undeva.
Și chiar am plecat!
Am fost împinși
și apoi am început să coborâm vijelios
alunecând pe pista de gheață.
Chipuri fără trăsături
ca niște ouă cenușii
fluturau stegulețele victoriei spre noi.
Fără de măști fiind
aerul de gheață ne mușca obrajii.
Obrajii, brațele, pieptul
mi se răceau,
până când am ajuns la temperatura lui,

la temperatura indiferenței.


În a doua zi la pensiunea lui nenea Virgil din Constanța, sosește o familie, mamă, tată și băiețel de cca 5 ani.
- Da' de ce am venit la mare, că am mai fost și anul trecut? întreabă băiețelul după câteva clipe de liniște.

Cutremurele sunt bătăile inimii Pământului. Maica Țărâna. Ființele cu cât sunt mai mari, cu atât bătăile inimii lor sunt mai rare.

”Oamenii stau la coadă și vorbesc între ei CA SÃ-ȘI MAI OMOARE AȘTEPTAREA” (Realitatea TV, august 2017)

Vărul Ade. Ade Vărul.

Rareș Bogdan: SÃ NU UITÃM / SÃ IUBIM / ROMÂNIA / ÎN FIECARE ZI
adică
SÃ NU UITÃM / SÃ NE MINȚIM PE NOI ÎNȘINE / ÎN FIECARE ZI.

France 24: În Italia cuvântul de căutare cel mai des folosit pe siturile pornografice este ”mama”.

24.08.2017 seara. Mama administratoarei, ghemuită în capul scărilor către subsol în scara blocului își șterge oja de pe unghiile de la picioare cu acetonă. Nepoțeii nu suportă mirosul.

Mă mai întâlnesc uneori cu rămășițe ale acelui eu care atunci când își făcea apariția aștepta ca florile să se încline.

Toate rolurile care s-au lipit de mine de-a lungul anilor ... În piață încerc să fiu colocvial cu un vânzător simpatic, vreau să fiu eu însumi, acela cu care sunt prieten, dar nu -l mai găsesc pe însumi. În timp ce-l privesc în ochi pe țăranul jovial, caut o vorbă de duh, dar mintea mea croșetează altceva, copilul, adolescentul, studentul, jurnalistul, capul de familie, ascetul rătăcitor, ghidul, îndrăgostitul, cititorul, tomnaticul, o anumită ținută, un anumit vocabular, varză, varză, varză ... Haga Waga!

Comentator pe Facebook: Androneasca e GROPÃRIȚA învățământului românesc.

11 septembrie 2017,
este ziua în care am apucat,
cu bețișoarele de sushi aduse de Andra,
de la restaurantul japonez din Veranda,
gândacul surprins și ucis
în punga cu pâine
din cuiul de după ușa din bucătărie.
O zi care a început,
ca multe altele,
cu un răsărit de soare în absența mării,
a continuat, la fel ca multe altele,
cu timpul petrecut în redacție în absența mării,
cu somnicul de după amiază în absența mării,
cu porția de sushi pe care am mâncat-o cu furculița în absența mării
și care s-a încheiat cu o insomnie de nivel mediu
și apoi cu un somn tremurat și prelung
acompaniat de greierii din fereastra deschisă
în absența mării.

Marlene Dietrich îi răspunde unei admiratoare care îi tot repeta ce frumoase picioare are: ”Dragă, picioarele nu sunt chiar așa frumoase, dar știu ce să fac cu ele, asta e tot”. (dela Vladimir Tismăneanu, pe FB)

În oglinda din hol, jumătate profil, fascinat de felul în care firele de păr alb care mi-au crescut pe spinare descompun lumina care vine dinspre fereastra din bucătărie. La radio este o piesă heavy metal și trag cu sete din țigară. Mă așez la masa din bucătărie și țin ritmul cu piciorul sub masă. Toate acestea sunt efecte sau cauze ale stării euforice în care mă aflu deja?

Silvia Caloianu cumpără din piață, fără să-l desfacă înainte, un carton de 10 ouă. Ajunge acasă, deschide cutia și găsește doar 8 ouă + un bilețel pe care scrie ”Strict confidențial” în rusește.

Când o carte îți paradește inima și apoi cineva te întreabă ”Dar despre ce e vorba în carte?” îmi vine să răspund ”În cartea pe care tocmai am citit-o este vorba despre pizda mă-tii!”

2 septembrie 2017. Ziua lui Gianluca. Petra îi oferă Soniei o jucărie ”de tot”. Sonia vine la mă-sa și îi spune: ”Petra mi-a dat o jucărie de tot”. Mama răspunde. ”Când mergem în vizită ne jucăm cu jucăriile copiilor dar nu le luăm acasă”. Sonia urlă. Mama Soniei: ”Iubito, ești obosită? Ești OK? Vrei să mergem acasă?”. Copiii nu au dreptul să-și facă daruri?

Ceea ce mă tensionează aproape de fiecare dată când mă trezesc în mijlocul oamenilor sunt spaimele lor, bine ascunse sub zâmbete, vorbe de duh, jovialitate, condescendență, mitocănie, râsete guturale, râsete pițigăiate, observații inteligente... Ca și cum ale mele nu mi-ar ajunge.

Dacă Dumnezeu a făcut ca să venim pe lume prin orificiul prin care femeia își elimină urina, orificiu situat la doar câțiva cm de celălalt, prin care se elimină fecalele, mesajul evident este ”Nu uitați că sunteți niște căcați”. Dar asta e insuportabil. Mai ales pentru unii gânditori. Mari gânditori. De aici și revolta (de căcat) a lui Nietzche: ”Dumnezeu a murit!”. N-a murit nici un Dumnezeu, iar tu tot un căcat ești bă Nietzche! Vrea să se simtă mereu la înălțimea gândurilor pe care le consideră proprii. Nu pricepe că nu-i aparțin, că nu sunt ale lui, că vin de la El, de la Dumnezeu.

”Să nu lăsăm adevărul să strice o știre bună!” (Cristi Dimitriu)

Danse, danse, danse
danse dans tout les senses
la vie est une transe (cântec la RFI) 4 septembrie dimineața

”Mă strânge-n piept o stranie simțire” (Constantin Codrescu la teatru radiofonic în mașină, radio cultural, Pușkin, 14.09, ora 14.16 minute) - vocea

Excesul de libertate exact la fel de nociv ca o dictatură. Iar dacă dictatura ar putea face să se oprească măcar parțial valurile, talazurile de prostie umană care gâlgâie permanent pe toate canalele de comunicare ... nu știu zău

Dă-i Sistemului toate diminețile tale!
Tu știi bine că este și ALTCEVA aici,
chiar pe lumea asta
dar te faci că nu vezi
te concentrezi
pe ce trebuie
Deci dă-i Sistemului toate diminețile tale!

Cele mai interesante, intrigante palpitante știri le aud din sinele meu însumi.

La început vedem lucrurile într-un anumit fel
La vârsta următoare în alt fel
la bătrânețe altfel
pe patul de moarte în alt fel
și dacă am trăi la nesfârșit
le-am vedea de nenumărate ori altfel
în nenumărate infinite feluri
căci nu existăm
nici noi nici ele

Motocicletele juraților (La Vuelta)

S-ar părea că sunt fericit, dar nu prea mă prind cum vine asta (septembrie 2017)

Starea națiunii:

PCR a fost un furuncul care ar fi putut fi spart în 1989. Infecția se adunase într-un singur punct. În loc de asta poporul blajin în care am fost născut a ales să-l absoarbă în sângele său. Și acum fiecare ar vrea să zică aproapelui său: ”Luați, beți din sângele meu”, căci nimeni nu se mai poate suporta nici pe sine, nici pe ceilalți, din pricina infecției.

Cum aș fi putut vreodată să iau în serios ideea de Religie, de Divinitate, de cealaltă lume, dacă n-ar fi fost mineriada din 13-15 iunie 2017?

- Care e diferența dintre un violoncel și o vioară?
- Violoncelul arde mai mult.

Tu, cel care-ți pui copilul să se cace în mijlocul trotuarului pentru că e și el copil, cel care înainte de a asculta ce am să-ți spun fugi într-un suflet să te informezi cine sunt, al cui sunt, cine-l ține-n brațe p-ăsta, ah, păi sigur, acuma știu, ia zi, că Biblia s-a demodat, ce mai faci,ce mai zici, bine sănătos?

1.254.679, (5) gânduri
am numărat.

Să nu te naști. Ãsta e tot secretul. Misterul etc.

Caut inconștient dar cu o perseverență inexplicabilă priviri inteligente din mulțimile de oameni prin care trec zilnic pe trotuar, metrou etc. Apoi seara mă întreb filozofic de ce mă doare capu, de unde depresiile astea ”inexplicabile” etc.

Pe la 7-8 ani mă duceam singur în Piața Obor să mă dau în mașinuțele electrice. Euforia, exuberanța, delirul solitar! Până când un țigănuș, sub pretextul că vrea să fie prietenos, mi-a sărit în mașină și vroia mereu să conducă el. S-a întâmplat vreo 2-3 seri la rând apoi am renunțat. Am renunțat! Nu m-am împotrivit în niciun fel. M-am născut de la bun început fără simțul proprietății? S-ar zice că da. Mă duceam și la sala de jocuri unde torpilam nave de război cu submarinul. Sunetul lui: un fel de Piiing, piiing, piiiing, caracteristic submarinelor adevărate ... mă scufunda cu totul în poveste. Uitam de mașinuțe și de țigănuș și de suferință instantaneu.

Facă-se nevoile Tale în capul nostru. Amin!

caise confiate
cireșe confiate
pula calului confiată

În timp ce scriu, acum, când transcriu notițele din carnețel în computer, comentatorul TVRHD care transmite un meci de handbal strigă ”Faaault! Faaaault maaare! Pe-ăsta și Steve Wonder îl dădea!!!”

Arunc un ochi către pisică și observ că se lasă în fund pe covor și se târăște așa înaintând doar cu picioarele din față. S-a îngrășat în așa hal încât nu mai ajunge să se lingă la fund după ce se cacă. Fetița mamei!

11.09. 2017 Vali și-a lăsat telefonul lângă mine și a plecat să dea știri. La un moment dat sună. Pe ecran scrie ”Iubita mea”.

#Accept sau #Rezist?

Regret enorm, nesfârșit, infinit
că nu am decât o singură vezică urinară
și că nu pot urina cât mi-aș dori
pe patriotismul celor care vorbesc de patriotism.

Puterea de a reveni asupra ideilor care te scot din minți: De la mă piș pe patriotismul vostru de căcat la ... etc

Cutare se bucură de ”atenția” publicului, sau de ”atenția” criticii, altcineva vrea să ”câștige” atenția respectivă, se luptă pentru ea. Dar se gândește cineva la CALITATEA acestei atenții? Cât valorează atenția cuiva care trăncănește de dimineața până seara despre orice și oricine? Când mai are timp să gândească acel cineva?

Istoric din Cluj la TVRHD: ”Romanii nu dădeau doi bani pe democrație. Ei considerau că poporul e I-R-E-S-P-O-N-S-A-B-I-L.”

La bazin la Dinamo din difuzoare răsună o melodie cântată de o fetică, cu următoarele versuri:
”Stinge-mi luna de pe cer / să nu mă gândesc la el
Lasă-mi totuși stelele / ca să văd cu cine e”
mă rog, fiecare cu prioritățile lui în viață.

Pe domnul George Soros de la scara B l-am cunoscut pe aleea din fața blocului, chiar când își punea nepoțelul să se cace în mijlocul trotuarului...

Dacă străinii ăștia răi au venit să ne fure țărișoara, n-ar fi trebuit oare, în 27 de ani, să facă măcar o autostradă spre Vest pe care să care mai ușor ce au de furat?

Buba este că adevăratul om de bun simț nu simte nevoia să se asocieze. Cu nimeni. Iar când se asociază, o face fără convingere. De aceea ”puterea” e mereu de partea cealaltă.

MIȚO KOȚO

Am făcut duș, miroseam a proaspăt, a săpun parfumat, m-am șters m-am dat cu deodorant și m-am apucat să strâng rahatul de pisică cu lopățica din lighean. Apoi am prins o ploșniță puturoasă.

”Începe să mi se termine carnețelul”

Porumbeii au fost luați de vânt și transformați în torpile care izbeau mașinile (jurnalist Timișoara Dragoș Boța? furtuna 18 sept 2017) Bate vântul cu pițigoi morți.

Inima mea este un sac de box
pentru un sport fără mănuși
sărut mâinile cu sânge
pentru viață
mamă

Visez oi
ele conțin azot
precum și un spectaculos accident de mașină cu copii răniți
un biciclist subțire ca un fluture
mi se lipește de parbriz
accelerez

Doamne
ia decizia nașterilor de la potențialele mame
și dă-o în mâna nenăscuților
ca să fie pace pe lume
Căci noi,
cei aduși cu forța în această lume,
suntem cei care aducem cu noi
spaimele Tale pe Pământ.
Noi, cei care spunem lucruri simple
nu mai suntem auziți
ci priviți lung
cu un deget la tâmplă
și calificați drept ”profunzi”
”publicabili” etc

al dumneavoastră,
Șerban Protogeorgescu

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!