A dogori și a fi fără cap?
Când am vrut să învăț să mă rog am văzut în imagine verticală că L-am dat afară din cerc pe Iisus, care S-a pus alături de cercul negru ca punct alb, jos în dreaptă O.
Înțeleg că însumarea ar avea legătură cu platourile de gândire oo
Se ia râul unde nu există distanța în spațiul gândirii. Între eu?, conștiința? și simbol nu există spațiu?
Dacă trec ca trenul accelerat nu ajung să vreau. Ideea de gară.
Eul în este. Vreau ca subiect.
În stânga. Se duce din eu/este? (în imagine verticală eul era în stânga sus și din el a ieșit “este” către senzația unui lucru?)
“Amin”. Mama este Amin. Cuvântul este amintirea gândului.
Vreau “ca”? Cum vrei așa sau așa?
Când sunt aproape vreau.
Gândul de rău se duce și în fat ape platou?
Conștiința îmi e deschisă spre păcat.
Atena îmi spune: ce ți-e scris ți-e pus în frunte.
Mă dogorește raul ca un soare. Părea un cub negru.
Zic că mă fac pe mine făcând de fapt răul.
Fac raul fiindcă mi-ar place, dar nu în sens rău.
Zic răului: du-te în morții mătii.
O omor pe mama. Gândul “că o omor pe mama” ca pentru viitor. Deci nu este moartă.
Prefer să îmi văd păcatele decât să fac păcate.
“dracul gol”.
Se naște timpul rugăciunii. Mă ridic la rugăciune, încep rugăciunea.
O senzație de eu-pata galbenă apare pe frunte.
Pot să mă respir. Conștiința are spațiu.
Mă trezesc din vis văzând și înțelegând că la început nu este “vreau” ci “a vrea”. “a vrea” era pe cer (orizontal?).
Vreau când îi spun celuilalt.
Mă desenez subiect.
Vreau “ca” (ca cineva: ca dracu, etc.= cum vrea celălalt)
Vreau “ca” pentru ca să o luăm de la început.
Mereu primul omor e fără să vreau.
Omorul? mi-l spune vocea: tu zici.
“nu vreau” se face în capul meu. (cap ce se face în imaginea verticala-cer)
Ce omor mereu este cu mine în cer.
Îndemnul ca voce străină: dă-o bolii.
Omor când nu e spațiu în minte.
Îngerii au cântat: “Slava întru cei de sus Lui Dumnezeu și pe pământ pace. Între oameni bună voire.”
Spun ce spune limitat în un cer. Spun că e proastă în cerul ei. Spun ce spune vorbă din cerul ei limitat. Eu doar vreau. Vorba este în duhul cer ce se face.
Pe celălalt îl dau, îl trimit ideii? De pe un pământ? Așa îl voi considera apoi ca rău. Iubite-voi Iisuse (ca om) virtutea mea. Domnul este întărirea mea și scăparea mea și izbăvitorul meu.
Bine este cuvântat omul Iisus, cel ce vine întru numele Domnului.
Luați, mâncați. Acesta este trupul meu. Ale Tale dintru ale Tale. Þie îți aducem de toate și pentru toate …
Dau încolo. A da este în cerul meu? în stânga. Facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ.
Diaconul spune: iertați-mă.
Eul se întreabă cine este ca voința nevinovată.
În minte o eul se coboară în scară în cercuri de eu. Le umple.
Când sunt în mine nu pot să-l vreau pe Dumnezeu, deși se spunea despre Dumnezeu. Așa nu pot să-l vreau nici pe celălalt? Nu pot să vreau până apare în dreapta “a vrea”.
Pentru acestea duhovnicul îmi spune vorba Apostolului Pavel: nu fac binele care îl vreau ci răul care nu-l vreau. Mă sfătuiește: mergi mai departe cu gândirea. Pentru mine gând este un platou, iar gândirea ca două platouri oo. Nu știu cum am dedus o dată numind platourile gândirii că platoul masculin și cel feminin; ca gândirea este ca un 8 în plan vertical, că are picioare.
Înțelesesem mai demult că părintele meu duhovnic parcă vorbește pe gânduri ca atunci când se face fapta pe vârfuri.
O soră în Hristos mi-a spus o dată probabil fără să vadă/să știe ce spune: “gândirea ta mi se pare a unui om foarte profund,și de multe ori, cred eu ,că aceste ființe profunde sunt nefericite .Cred că dacă ai ieși puțin mai la suprafața gândurilor, te-ai mai relaxa ,și bucuria oricărui lucru ți-ar pătrunde în suflet.Bucură-te, bucură-te, bucură-te,că ești scânteie dumnezeiască,și că ne așteaptă veșnicia ,tot ce trăim acum va dispărea ,,că floarea câmpului,,........”
Sora în Hristos a ajuns să se bucure că Hristos trăiește în ea după ce și-a luat sfânta împărtășanie.
Iau că logica tăierea capului Apostolului Pavel. Și eu vreau să mi se taie capul.
Să îmi iau crucea din mine, să o pun în fata eului meu o+
Îmi dau voie să fac răul. mintea mi s-a deschis și s-a pus că fac încă un rău. Eul că sfera neagră se duce în gândire (cele două platouri orizontale) nu mai este gândire. Sfera-eu nu este răul, ci eu.
Fac binele mic din râul mare Oo.
Mă duc în lucrul din imaginea verticală și spun “că sunt”?. Mă duc în celălalt și spun că este în un fel.
O dată duhovnicul meu mi-a spus ceva de tăvălug. Mama îmi spune că tăvălugul se folosește când se dă calul la arman. Se puneau copii să conducă calul. Se spărgea păstaia, ieșeau boabele. Se adună cu furcă paiele. Boabele se iau cu mătura. Se pun cu lopata în găleată. Se vântură.
Prima mea cugetare a fost: trebuie să fie un cap la toate astea. Iisus Hristos vorbea de împărăția cerurilor.
Despre cal am scris:
Am revenit la mine(din afară prin stânga, sub obrazul din stânga) unde mă știam și calul a deschis nările și a dat cu copita în pământ.
Am revenit la mine(din afară prin stânga, sub obrazul din stânga) din gândul meu și am văzut cum trăgeam ca un cal, din greu. (2011)
*
Când gândul nu vine, e liniște, mă uit în urmă, ies din mine. Pe cercurile albe ale gândirii nu este calul, doar eu lângă oiște și căruța, mă văd. (2011)
*
Trecând pragul suferinței, am ajuns până spre capătul tunelului, unde în luminișul de acolo mă aștepta calul, care urma să fiu eu. (2011)
*
Eram înapoi, îmi eram centru.
Stăteam ca un tepus, ca o umbră, ca un om în costum.
Venisem din un gând chinuitor, pe o curbă albă, din dreapta în stânga _(orizontul pe care stau) –(orizontul gândului chinuitor).
După un timp am văzut cum o mână a eliberat o minge albă(probabil sufletul), însă am văzut o planetă de lut, care fusese și ea eliberată și care s-a dus tot în stânga, în neantul gri, la un unghi de 45 sau 90 de grade față de direcția mingii albe. Am urmat planetă.
Acesta sunt eu, urmându-mi planetă. Am în ochi două monede de lut. Am două picioare de cal.
Aplec urechile, sunt desfundat, trăiesc viața, pot iubi. (2011)
Recitind despre cal am văzut cum m-am băgat pe mine la capul meu ce era al meu în imaginea verticală. M-am văzut punct alb când am intrat în cap în curbă(dâra) din dreapta. 06.03.16
Sunt ca o albina din floare in floare.