inși coborâtori devreme din blocurile gri
puțin mai târziu din autocar
și de demult din rai
căutători de umbre în veacul soarelui-răsare
ne-am înegrit pe dinăuntru aidoma stâncii
umblăm după detergenți pentru o minimă curățenie morală
pe suișul muntelui printre crengi fără rod spre (în)altă culegere
intrăm câte 6 în peștera scobită de mâinile sfântului
timpul scurt ne îndeamnă să devenim succesivi și urgenți
abia atingem pereții tavanul inspirăm aerul răcoros
sărutăm chipul fumuriu din icoană luminat de muguri de sfeșnic
izbăvit prin simplitatea sacră a nevoinței
nimic altceva material
și cuvintele rugilor rostite în gând scapă în apa ușoară a ochilor
aici încă miroase a caș dulce
sufletul de lapte al celui împușcat ca fiarele
de dincolo de prăpastie ne însoțește până departe