În această frumoasă lună de Decembrie, ne spunem și, mai ales, așteptăm să ni se spună ,,sărbători fericite,,

Dar ce se ascunde dincolo de aceste urări, ce semnificație mai are astăzi Crăciunul, cum ar putea fi oare cu adevărat fericite sărbătorile…?

Sentimente pasteurizate, sentimente-antibiotice, sentimente vidate, sentimente la second-hand, ipohondrii, fățărnicii, obligații relaționale, mult, mult, mult comerț... de parcă pe 25 Decembrie am sărbători nașterea Zeului Ban... un soi de tradiționalism de tarabă... de parcă Iisus s-ar fi născut nu în iesle ci direct pe rafturile magazinelor, între beculețele clipocind multicolor... un prilej de concurs al amăgirilor că suntem cumva ...cineva!...

Omenirea este plină de înfometați, bolnavi, închiși, însingurați, fără adăpost, fără căldură, fără atâtea bunătăți (care ne lasă nouă adesea iluzia că am fi cumva bogați) Și mai sunt acei oameni normali, care nimeni nu-i încadrează la bogați sau săraci, sau în diferite ,,organizații protective,, deși ei duc greul planetei...
Oh!... Nu putem crea un echilibru perfect, nu putem vindeca rana vie a lumii, suntem copleșiți, sunt prea mulți nevoiașii, dându-le am deveni și noi ca ei...!
Acest ,,nu putem,, ne devine scuză, acest nu putem ucide spiritul.

Putem însă. Putem face miracole. Putem avea sărbători fericite fericind. Putem. Putem. Putem. Fiecare un gest mic. Oceanul nu-i compus din valuri ci din stropi mici.

Sărbătorile sunt fericite fiindcă nașterea Mântuitorului este vestea cea mare, cine nu se bucură când află o veste mare?
Soarele strălucește și pentru văzători și pentru nevăzători. Nu este fericire mai mare decât aceea izvorâtă din inimă, precum se resimte natura după dorita ploaie...
Haideți să fim noi ploaia...
Să aveți sărbători... fericite