poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-10-07 | |
pe vremea aceea domnul antohi locuia la curtea domnească de la portari
când l-am întâlnit m-a atras ca un magnet și zilele se adunau ca pilitura de fier în jurul celui care-i pusese pe gânduri pe toți fizicienii lumii aflat în tramvai spre copou își pierduse schița cu demonstrația doctorală înnebunise pe loc înnebuniseră vatmanul tramvaiul ștefan procopiu hipnotizat orașul iași își smulgea părul și-l flutura ca pe ovații grija neasemuită față de savanții lumii mutase fundația rockefeller la socola venită cu grăbire să-i ofere premiul în aramaică se poate observa cu atenție microscopică atârnat de pereții din cocioaba cu județul vaslui de la muzeul satului așezat între cumpănă și scrînciobul din fața curții lui moș ilie fericindu-i pe toți din satul meu și din satele vecine în clipele clare ca imensul cer al nopții de pe chicerea coborau hultani comuniști și-i mâncau păsările întâlnirile cu el nu erau obișnuite birourile securității se aflau la picioarele fiecărui deal ca o pușcă de vânătoare ațintită înspre un cuib de iepurași părăsiți biblia fusese interzisă dar el o învățase pe dinafară capitonându-și pereții cu citate în aramaică scrise cu creionul chimic eu sunt calea adevărul și viața credea ceaușescu despre sine când erau nunți și alaiul trecea din sat în sat de regulă enunța principiul atracției universale și toți îl goneau singurul om din sat care-l venera neipocrit era tatăl meu îl invita la noi la masă și îl așeza în capul mesei din când în când beau și chiar se îmbătau neputând să-i păcălească altfel pe cei șapte securiști deghizați în mielușei din dreptul fiecărei ulițe până la ieșirea din sat acolo mai multe dube îl iertau pe motiv că-i nebun și-i aruncau un colț de pâine pentru cîinele tărcat și bătrân ce-l însoțea permanent ca un savant cu premiul nobel a cărui reputație mondială nu mai servește nimănui apoi începea să urce și să coboare spre olănești unde fusese curtea moldovei și se construise o monastire distrusă de turci după revoluția lui tudor vladimirescu pe locul gol se află comoara divină domnul antohi a găsit-o oricine a încercat să i-o fure a murit
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate