fiecare poartă în suflet
o pasăre
un înger cu aripi întoarse
spre lumină
un cântec
ascultat obsesiv
o toamnă
în care a desenat
cândva
dincolo de ferestrele
deschise spre oriunde
măști albe
pentru frigul strecurat
sub inimi

între noi
o pădure dezgolită