știu că ești într-o poveste tristă
că ești în turn de fildeș ferecată
ești doar o fîlfîire de batistă…
și doar parfum de floare fermecată

ești încă prizonieră în poveste
și doar cu gîndul pot să te mîngîi
dar ești aceea care-n suflet mi-este
dorința și iubirea mea dintîi!...

nu e de-ajuns să vrei să vii la mine
mai trebuie să poți să te desprinzi
din tot ce-acum te-nlănțuie pe tine
și mîinile spre mine să le-ntinzi!

te voi lua atunci de mîini, iubito
și ochi în ochi vom ști că am ajuns
pe culmile iubirii ce-am dorit-o
iubirea care-n inimi ne-a pătruns

ne e de-ajuns acum numai să știm
că sîntem două suflete pereche…
că noi dintotdeauna ne iubim
iubire nouă dar totodată veche…

noi știm cît farmec are întîlnirea
în armonii de cîntec și-n cuvinte
și cît de caldă este regăsirea
mărturisind aceleași simțăminte

e-atît de bine că ne știm aproape
în ciuda depărtării dintre noi
că nu pot depărtările să-ngroape
tot ceea ce ne leagă pe-amîndoi!

vom aștepta-mpreună clipa-n care
eliberată din palatul rece
te voi lua sub raza mea de soare
și pragul lumii mele te voi trece…