poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2299 .



Furtună pe asteroid
personale [ ]
Poveștile Micului prinț

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [aleena ]

2009-07-12  |     | 




Mic nu putea să doarmă.
Un fulger, care îl sperie cumplit, tăie cerul în două.
Altfel nu se explică felul în care, de pe Pământ, ajunse cu viteza luminii exact pe planeta Micului prinț.

- Ai venit! spuse acesta deloc surprins.

- M-a adus ploaia! răspunse copilul, mirat de această întâlnire.
Mai mult decât de prima, când nimerise pe asteroid grație unei mese frânte și a unei ingenioase lovituri la cap.

Un tunet înfricoșător îi confirmă faptul că acum era, într-adevăr, într-o altfel de transă.

- Þi-e frică? îl întrebă calm Micul prinț, obișnuit cu absolut toate fenomenele meteorologice.

În mâna lui, o uriașă umbrelă albastră acoperea întreg asteroidul, ferindu-i pe cei doi, cuibăriți unul în altul, de picăturile complice ale ploii.

- Eu am comandat ploaia asta! spuse Micul prinț.

- Da?
Pentru că nu ai putut să-mi repari avionul?

- Să nu uităm că era șifonat!
În plus, decupasem din el litere pentru semafor...

- Da, îmi aduc aminte, grăi Mic, bucuros că memoria îi permite să se afle deopotrivă în trecut, în prezent și în viitor.

- Mulțumesc! mai zise prietenul său.

- De ce?

- Pentru că mi-ai trimis atâtea scrisori...

- Păi, nici nu le-ai citit! încercă puștiul să nu se lase înșelat.

- Nu le-am citit, pentru că nu am vrut să mă influențeze în relația mea cu planeta.
Dar te asigur că le-am trăit pe toate...

- Oh..., își exprimă atunci Mic sentimentul de mâhnire fericită, ce-l făcea să nu mai poată rosti alt cuvânt.

Un tremurat discret, ca de frig, îl cuprinse subit, motiv pentru care, plângând, se lăsă luat pe după umeri.

- Știi, tu ești singurul copil care a reușit să ajungă pe furtună până aici! îl alină Micul prinț și-i arătă, nu buzunarul secret, plin cu creioanele colorate de la Antoine, ci, pentru prima oară, însăși inima sa ascunsă sub mantou.

- Îmi pare așa de bine! rosti Mic, cu sare pe limbă.
Înțelegând acum de ce Micul prinț avea mereu o ținută atât de nobilă.

Numai sub tricoul lui bătea o inimă pătată de cerneală, pe care nici nu avea curajul să i-o arate...





.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!