poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5519 .



Absurdul vieții în societatea de consum
eseu [ ]
Reflecție personală

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Iuga_Adrian ]

2009-03-01  |     | 



Acest eseu l-am redactat pentru unul dintre cursurile de la Universitate. Motivația pentru care îl fac public este umătoarea: doresc să primesc opinii/critici/evaluări din partea membrilor. Lipsa oricărei replici din partea profesorului este cel de-al doilea motiv.


_________
Odată cu apariția secolului XXI nu mai suntem condamnați la libertate, ci la consum. Problema libertății cade în desuetudine lăsând loc reginei: consumul. Pornind de la premisa conform căreia viața e absurdă în societatea consumatoare, voi încerca să arăt cum absurditatea lasă loc angoasei în primă instanță, culminând cu irumperea violenței între indivizi.

Forțele motrice ale celui de-al treilea val au început să se facă simțite. Este vorba despre valul informațional. Această nouă configurație a lumii vine ca o primă urmare a consumului crescut. Fabricarea produselor în cantități enorme cere o excepțională putere de gestiune. Aceasta se realizează cu ajutorul simbolului tehnologic: calculatorul. Următoarea replică este cea dată de căderea Cortinei de Fier. Sucombarea socialismului aduce cu sine proliferarea producției marilor corporații pe întregul mapamond. Astfel întreaga planetă devine o piață imensă de desfacere unde barometrul sensibil al fricii devine aurul.

Spun că suntem condamnați la consum deoarece din momentul în care ne naștem și până la ultima suflare, nu facem nimic altceva decât să tranzacționăm. Toată viața cumpărăm și vindem orice. În această mare piață mondială ne putem îmbogăți sau sărăci peste noapte. Consumăm cu aviditate bunuri și servicii hrănindu-ne iluzia plenitudinii. De ce himeră? Pentru că producția în masă ne face dependenți. Ne distorsionează precepția realității întocmai precum un drog. Treptat mărim doza narcoticului: acapararea cât mai multor bunuri, servicii. În marea agoră mondială totul se vinde: de la cunoaștere până la criogenizare.

Tot acest talmeș-balmeș generează absurditatea vieții pe care o ducem. Suntem asemenea lui Sisif numai că în loc de bolovan, fiecare se luptă cu chitanțe, facturi, ordine de plată. Ne contopim cu toții în marele catastif mondial. Un economist ne poate transpune întreaga existență individuală într-un lung șir de cifre. E absurd să transpui un om într-o ecuație.

Situația de față consider că este prima sursă generatoare de angoasă. Nu trebuie să ne întrebăm cu privire la moarte, la sensul vieții, la scopul ei, ci e îndeajuns să constatăm că tranzacționăm continuu. În final viața se rezumă numai la a cumpăra și vinde? Mi-e teamă că da. Fenomenala dezvoltare tehnologică ne obligă la progres (?). E ca un antrenament al cărui intensitate tot crește. Nu apucăm să facem nici un moment pauză. În iureșul mondial nimeni nu are curajul să se oprească o clipă și să se întrebe de ce alergăm, în ce direcție mergem. Aparent umanitatea iradiază de energie. Privită de undeva de sus, planeta noastră arată ca un furnicar, însă dacă ne-am uita printr-un microscop, dacă ne-am aținti asupra unui individ, am vedea cât este de inert. Nu face nimic altceva decât să consume.

Angoasa da naștere violenței. Fiecare își poartă rezervorul tensiunilor. Freud ar spune ca sunt acele intenții refulate, Jung ar numi acest rezervor conștiință colectivă. Cert e că fiecare dintre noi are o limită de înmagazinare tensională. Descărcarea are loc prin acte violente: vulgaritate, ignoranță, egoism.

Într-o lume in care Dumnezeu a murit, unde ritualul religios devine unul economic, unde prețul aurului și al petrolului dictează pulsul speciei umane, consider că este nevoie de o reevaluare axiologică. Ne trebuie noi eșantioane morale, etice, comportamentale.

Soluția pe care o ofer constă în ridicarea unei fortărețe inexpugnabile a fiecăruia dintre noi. O fortăreață autarhică în care adăpostim cateva persoane. Nu ne rămâne decât s-o consolidăm și să ne separăm de barometrul fricii. Treptat trecem de la metafora „trestie gânditoare” la cea devoratoare. Devorăm cu nesaț produsele cumpărate din marea piață mondială. E absurd!


.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!