poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-09-19 | | Dumitru Cioacă-Genuneanu Comentariul marelui rege Decebal la poezia "Iisus printre daci" de Raluca Daciada Manole "I-ar fi pus pe frunte Cununa de spice" (Raluca Daciada Manole) pe Iisus noi il tratăm cum va zice Daciada doar de ne-aducea dovada că sigur nu e român Plesca Adriana Doina Pasarea Sufletului, maiastra, cunoaste taina celor sapte vami ceresti. Pe fiecare il duce pe aripi, acolo unde ii este locul, fara gres. Pe morminte, in loc de cruci, Pasarea Sufletului. La capatul Coloanei Infinitului, Pasarea Sufletului... (poezia Pasarea Sufletului de Raluca Daciada Manole) inima de dac razboinica firava intre zbateri de pasare maiastra zboara pe firele memoriei prin calendar intregeste timpul dacic vamuind istoria spirit inca viu plin de intelepciune adunata in veacuri "La multi ani" suflet de dac iti ureaza un alt dac. Mihaela Merchez Votăm pentru Dacia? DA! Ne avertizează că nu scrie poezii. Vedem că nici istorie nu face. Și totuși e si poezie și istorie. Și încă ceva: are toate vârstele cu ea. Le povestește și le arată cui are nevoie de ele. Generoasă? Poate. Ce face? Bine. Se ocupă de poezia istoriei. Și într-o zi, știu eu sigur, va face o „Istorie a poeziei”. Așa cum e ea în realitate. Pentru că poate. Și pentru că știe." La Multi Ani! Codrina Verdeș îmi trec prin minte imagini dureri despletite în căutarea primului cuvânt a primului copil născut din dragoste atingeri de umbre pe zid să plutim pe apa sărată a plânsului tău vei adormi în neliniște între clipe și ere (axa lumii e acum punctul) tălpile îți vor fi ceară topită te vei hotărî deodată să-ți lași părul lung să lași dezordine în cameră știind că nu mai vine nimeni așteaptă cu gândul în mâini un zbor de deasupra vieții și răbdare la urmă ajunge o privire tresărind a întreg Maria Imi trec prin minte imagini care se destrama in fata cuvintelor rup din ochii tăi privirea ademenind cuvintele în imagini căpruiul se așează bine undeva la amurguri deslușind prin frunzișuri umbra chipului conturată pe trunchiul copacului In cautarea primului cuvant, năvalnic tresare noaptea pe coarde de chitară încă se mai zbat adînci cîntări de rugă Pasarea Sufletului, maiastra, cunoaste taina celor sapte vami ceresti. Pe fiecare il duce pe aripi, acolo unde ii este locul, fara gres. o flacără albastră mișcă văzduhul cu ochii de smalț pe aripi de vânturi aduce pescăruși înaripați dinspre larg fără greș el ajunge acolo unde îi este locul Dor de fiinta, de gand, de zamislire. Asteptare... dor de păsări ce se-nalță luându-și iar zborul dezvăluire a florii ce îmblânzește durerea aștept zămislirea unei ființe în gând suflet verde, risipit... pe Pamant! din apă din aer din foc se-nalță un suflet deasupra zborului întruchipând soarele în căderea sa spre pământ la intorsura cea veche de munti, veti uita, veti plange, veti adormi in neliniste, si nu veti sti niciodata, că marginile proprii duc la singurătate că ceața mistuie spațiul că inima pironindu-se se jertfește nu veți ști niciodată! Si linia vietii lui era clara, adanca, simpla... A mea era...in cealalta palma! dantelând iarba cu boabe de rouă revărsate în noapte de melancolia lunii puzderie de stele își căutau linia vieții la revărsarea nopții mi-am întins palma sa plutim pe apa sarata a plansului tau, pana la Istrul care curge frumos... tu umbli prin tine ochii îți vorbesc peste tot iar mâinile răstoarnă lumina undeva la margine de septembrie într-un labirint al căutărilor de sine Și vântul se zbate prin gura de rai a stindardului lup, dar Uitarea ni-i sfântă... schelălăitul lupilor îmi tremură mâinile în căutarea cuvintelor în paloarea chipului tău vântul trece mai departe prin gura de rai Reconstruind în oglindă perfecțiunea obrazului neatins, te vei hotărî deodată să-ți lași părul lung, să cauți în ladă hainele acelea vechi și subțiri, cu care te îmbrăcai înainte, întrebându-te îngrijorată dacă iți mai vin... Am fost sedusă de lumina din oglindă, imaginația și creativitatea mea ți-a construit chipul, aureolat de lumină, o forță a spiritului îți dezgolea frumusețea sânului care ascundea o inimă așezată într-o poveste… |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate