poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-06-06 | |
Codrina Verdeș
Bună, sunt eu ... fracționată în forme fără cer legată la mâini fără voie - potrivit unei nuanțe - cu verdele meu pur am stropit ochii cu anemone la orizontul albastru deschis și gustul de veac cu rădăcini separate într-o cameră despuiată de o patimă de femeie capriciile verii învață cu înfrigurare definiția lui doi totul pe furiș mă-ntorc să-ți spun că n-am murit porția de mâine se asortează cu aroma peste tortul lichid abandonat câteodată lângă secunda tristeții de-ncerci s-o privești auzi gângureli ție eu noi Plesca Adriana Doina Privirea ta personale [ Gânduri ] rhp.ro/luck - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Lucian Preda [doi] 2003-07-03 | | Te tineam in brate Si-ti priveam chipul, pierdut Parca in ochi mei. Asteptam sa-mi opresti impulsul De dragoste nebuna. Sarutul dulce, parca-mi da viata. Si-mi sugruma singuratatea sufletului meu Aduc cu-n suras inima mea pentru tine Si-o las ofranda, la picioarele tale. Esti numai tu iubito, zeita frumusetii. Esti numai dragoste si fericire, Pentru sufletul meu Esti adierea vantului, Atunci cand fericirea ma poarta in rai. Esti sunetul calm din marea zbuciumata. Oare ‘ntelegi unda de iubire? Oare ‘ntelegi fericirea ? Iubito … Te doresc mai presus decat raiul. Lucian Preda surprinde cu o deosebită sensibilitate farmecul iubitei ,pe care ,plin de transfigurare o situează în vârful ierarhiei sale valorice. Impresionantă ridicarea femeii iubite mai presus de "raiul" atât de râvnit de ființele umane și dezarmează prin abandonul total, așezând cu grija unui surâs, inima sa la picioarele obiectului adorat. Extrapolând, întreaga sa poezie, este o transfigurare a lumii in cerurile ființei sale. ***** Provin dintr-o familie de boieri, cu carte la cap. Deși boieri cu titlu dat de mine săraci sunt ei și le e foarte bine. Am terminat scoala primara la 24 (generala nu ani). Liceul l-am facut pe lîngă Pădurea Verde (mai repede Padurea Corbilor) la UMT am terminat cu brio (media 6). Îmi plac florile de mai și ochii misterioși ai prietenei mele. Sunt omul care vrea să așeze pe ciornă sentimente sau gânduri. 8.07.03 o zi de suta mai departe istorie. ( astea sunt scrise la biografia lui Lucian) Atunci cand vorbim despre un autor sau mai exact despre ce scrie el trebuie să așteptăm o perioadă în care trebuie să-și definitiveze stilul ca apoi să putem analiza ceea ce face, aici e cu totul altceva, unii dintre autori simt nevoia să se manifeste scriind gânduri, proză sau poezie, tocmai pentru o eliberare personală, nu pentru faptul că ar dori să ajungă undeva în vârful piramidei, cu toate că sunt cazuri de acest gen, dar Lucian este omul care doar se manifestă sub această forma, uneori a discursului scris în versuri. Poem de DOI M-am ratacit printre stele, Nu mai gasesc Calea Lactee. Privesc in lumina soarelui rosu Si vad o cometa ce naste scanteie. ne vom culca pe tâmpla cerului ca două coloane într-o îmbrățișare ziua de șase iunie să se unească între cer și pământ deschizând peste chipul iubitei poteci spre polul sudului Lumina, isi facea nevazuta, A ei fata pierduta. Tunete indepartate, cantau in cor. Melodia stropilor de ploaie Acompania linistea in tacerea ei. mi-i teamă de gestul naturii gândurile tocesc zimții norilor limpezite ca niciodată într-o mare taină ca într-o pâlpâire netrăită Dimineti aburite In ceata uitate, langa un cant. Dupa prima si ultima noapte De viscol si vant. încă mai este lumină labirinturi albastre pun pavăză zilei simt sub aripi o inimă stăină e culoarea nopții de lângă tine Am izbucnit cu o raza si-am ramas in lumina o vreme un ceas m-am zvarcolit de placere unul de durere altul de invidie si tot asa mi-am luat sufletul printre stele ne bâjbâiam ca orbii cuprinși de vraja tăcerii timpul e vlăguit de stele doar potcoava lunii privește îngândurată spre chipul îngerilor îngenuncheați noi Cateodata radeam impreuna de prostiile noastre, de aerul copilaresc pe care ti-l aratam sau de taria cu care traiam orice sentiment. Te jucam pe degetele mici, iar tie ori nu-ti pasa, ori te jucai la randul tau cu mine. Iar toate aceste trairi ma faceau un impostor, hotul sufletului tau trăiesc ca un impostor de suflete culcat direct pe un poem profan copilului din mine îi place îngemănarea luminii în zori zbori forma... zbori intr-un spic adu pofta de viata locul de umbra racoarea pierduta in ostile domnesti pietruita. chiar dacă nu mă privești să știi că nu mai am putere să spun cu vocea celor care tac că poezia e cântecul inimilor îngemănate vor trece valuri și vremurile vor trece cu entuziasm și poate cu lumină ne vom trezi din vise scăpând de coșmaruile vieții. Ai zis că-ți plac florile...într-o lume a gemenilor totul este posibil! |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate