poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Silvia Van[Dorasara]

 
 Cuvantul este una din marile minuni ale lumii, pentru ca nimic nu este mai fragil decat el, dar nici mai durabil Dorasara

Oraş de reşedinţă: Bucuresti
Are limba maternă Are limba maternă


Biografie Silvia Van

Pagina personală web Silvia Van


 
Adresa directă a acestui autor este : 

Authorship & Copyright Protection (beta):
 Colecţiile active ale acestui autor::

Cele mai recente texte introduse:

Poezie (205)
Proză (3)
Toate (211)

Cele mai recente texte introduse:

Comentarii:

Texte înscrise în bibliotecă:

Pagina: 5 : 4 : 3 : 2 : 1

Fusta naibii! :
Personale 2009-11-21 (2308 afişări)

toamna :
Poezie 2009-11-20 (5273 afişări)

Fotografie cu drum :
Poezie 2008-11-20 (1915 afişări)

Taină :
Poezie 2008-05-15 (2381 afişări)

Silvia, așa cum e ea :
Poezie 2008-04-01 (3130 afişări)

Dialog la o cafea :
Poezie 2008-03-24 (2612 afişări)

Divorț :
Poezie 2008-03-14 (1933 afişări)

Nuntă pe pământ :
Poezie 2008-03-09 (2046 afişări)

Dorul ca început :
Poezie 2008-02-18 (2504 afişări)

Salutări din Croația :
Poezie 2008-02-15 (3191 afişări)

Jurnal bucureștean :
Poezie 2008-02-11 (2196 afişări)


Pagina: 5 : 4 : 3 : 2 : 1

Pagina: 12 : 11 : 10 : 9 : 8 : 7 : 6 : 5 : 4 : 3 : 2 : 1

Poveste...fără chiloți

Toamna cea ...cri ()

Unuia, veșnic tânăr

De bine...

Multumesc frumos!

Variantă îmbunătățită

Reclamă (scuzabil) infatuată

Cine se aseamănă...

O viata? Neeee...

Zic

Soție iubitoare

Părere

Catre cenzorul de serviciu

Onorabile amandoua, asa zic eu...

10x

no, uite-o! ()

gata si eu cucomentariile/si cucocemaivreitu

Mustata

Mariei, dubitativ

Viată... literară

Dragilor,

Ei, da!

Zic!

Păi, da!

Cam... GROSSO gluma asta!

Lui Genu, cu drag, mulțumind

***

Nastia

Si totusi! ()

Allez les épigrammistes...

da?

Grozave! ()

...și iar se adună

Cred e

mamă-mamă!

Am găsit!

opinie

Dorință

:)

Zice soția ...lui Laurențiu:

Hmmm...

Intocmai așa cum spui...

Explicație

E o bucurie sa te citesc

Era pe cand nu s-a zarit/Azi o vedem, si nu e!

Pot sa rad un pic?

Trebuie...

Die Welt als Wille und Verstellung

Meditand la meditatia "fulger" a Marianei

De citit. Si de inteles. ()

Palma arsa de mangaieri

Libera trecere ()

A treia asemănare dintre oameni și îngeri.

El nu te-a sarit la numar... ()

Politică

Lui Florin Rotaru, multumind frumos pentru urari.

Prietenilor mei

?

Multumesc pentru emotie.

Punct de vedere.

De aniversare

De ziua ta

Cu dragoste

Un poet! ()

Poate...

Sub albul merilor salbatici

fericiți toți acei ce nu fac o povară din fiecare gol dintre oameni

Multumiri

Ma bucur de intalnire

Ehhhh...

Catren... intors la expeditor

Mai bine nu!

Mai bine u!

Ești un animal frumos ()

Cu drag

Sanziene ()

Multumind

Emotionata

Ionică...

Ispitind ...

Da, dar...

erata

Fată bună...

De ziua ta

Mihai

si despre...

Mihai, Alina

Frumos, frumos!

Si eu...

Ioan Gabriel, Vasile, Thais

Adi Cristi

Lucian

Trupul, bucium de tei

În brațe adorm cuvântul.

Intrebare

Punct de vedere

Lui Laurentiu, cu drag, asteptandu-l inapoi

Cu drag

Tace chiar umbra

Romul ala...

Dan Mitrut

Femeie, de-ai fi o campie... ()

Una din marmote

Si da!

Inger cu strungareata ()

Zambindu-va

Ca pe vinete!

O viata ca o camera obscura ()

ehhh...

Nici sã nu mai aud de Bitter!

10 martie..candva ()

Vapori de Bitter

Manent și mai va...

de grija ta

Cum spui tu...

Ceai de mușetel

Numai de nu... ()

Filip

Silvia

Femeile conduc lumea

Cine ma iubeste imi scrie, cine nu...

Si nu te temi tu deloc?

Modificare

Filozofia "obiectului", oricare ar fi el...

Am onoarea sa ma prezint: Silviu Van, cu trei stele

Iubire de cinci stele...verzi

Bravo, fată!

Rea, dar bună!

Ce vor bărbații

Cu mare drag!

Cati ani, atatea sarutari.

Lui, desigur...

Incantare

Va multumesc frumos

Milă mi-e!

De noi doi ne e...

Laudă lui!

Bârfă despre unul

Dar invers?

Cu furie tandra...

Azi...

Gelozie

Dreptul la ipocrizie

*

O stea ar fi insignifianta

Întrebare

Ionica Diviza

Ce spune Despina

Deci, da!

Cum spui tu!

Punct de vedere

Draga Ted...

De an...

Vrem lămuriri!

Ioana, cand revine...

Păi, da!

Constatare

Verde-vis

Si totusi barbatul alpha...

La multi ani!

Cuvant pentru prieteni

Anduta

Tur-retur

Ce mai zi!

Aniversare

Descantec de drag

Opinie

Galba, galba di tat! ()

Cei cu aripi

Andreea

steaua uitata ()

exilat, zici...

Sunt si eu pe aici...

Faina treaba!

Zeu timid

Chipul contemplatiei

Mai bine să scrii despre roți și volan...?

Si din nou multumiri

Ce vezi?

Claudiu

îi intru și îi ies prin sufletul plutind ()

Parfum de roze

Sau poate-s eu cu mintea-nfierbântată...;) ()

De ziua ta.

Amintire

Andreea, Dorin, Genu

Unde-mi esti...portocala?

Zu spaet sau poate...

Nu!

Nedumerire

Hmmm, ce ți-e și cu amenințările astea !

Esenta ()

Suntem posibili ()

Despre măsura 35... si altele

întrebare

Cuvant de dor

Receptiva

People, now... Go!

Propunere

Impărțirea sferelor de influență

Siiigur că da!

Variantă... mai țeapănă

Consolare...parintească

Si bine face capacul ăla... !

Pai sa nu pleci curand

La cerere...

De la demon la demon

Cine vrea sa fie juriu?

Despre moț

Cam asa...

Intrebare timidă

Sa fii fericit, Andrei!

Povestea cu ba..nu!

Amintire zgribulita

La un capăt...

Promisiune electorală

Catren cu...minte

Anotimpurile marii

Doamne, ce mi-ar placea sa citesc gandurile!

Să știi să împuști luna ()

La multi ani, cu drag!

Cerurile se aprind

De ziua ta

La multi ani!

Eu sunt mândră de Ion !

Eehhh

Sic!

Si eu langa tine, azi.

Invenție și mai și

Vrem si noi parte!

Cartea ta

De nelasat din mana...

Și câte drăcovenii în capul tău, femeie... ()

tristaaaa

Descantec topit

Domnule Gelu Vlasin...

Simțurile date la maxim

Sfătuire

De CAI vorbeam

Șofer... la origini

Cu drag...

De ziua ta

M.Mihaela

Mihai


Pagina: 12 : 11 : 10 : 9 : 8 : 7 : 6 : 5 : 4 : 3 : 2 : 1



Biografie Silvia Van

([email protected])


Nascuta in Arges, Liceul German in Pitesti, Facultatea de Limbi Straine (germana-franceza) in Bucuresti; profesoara un timp, in prezent, redactor pe probleme de politica externa la Observatorul Militar; volumul de poezii "Obsesia Iubirii" a aparut in mai 2006, iar cel intitulat "Dansand cu timpul" in iunie 2010 la Societatea Scriitorilor Militari.


Biografie, altfel

Am avut privilegiul sa-mi petrec copilaria intr-un
colt de rai, asa cum sunt nenumarate in tara aceasta,
un loc a carui existenta abia daca o poate banui un
orasean si mai ales un bucurestean, daca nu are
norocul sa aiba bunici sau alte rude la tara. Nu era
un sat propriu-zis, ci o colonie muncitoreasca
plantata intr-o comuna suburbana. Dar asezata la
poalele unui deal, pe o fosta mosie boiereasca, -
Florica lui Bratianu - un taram fermecat, ce si-a
lasat amprenta in intreaga mea fiinta.
Stateam intr-o casa impunatoare, un fost conac
nationalizat care apartinuse lui Virgil Madgearu,
cunoscut economist si om politic in perioada
interbelica. Locuiam ce-i drept la mansarda, in odaile
servitorilor, dar aveam aceeasi conditie sociala ca si
vecinii nostri din camerele din fata, functionari
modesti ca si parintii mei. Casa avea decoratii
interioare si mozaicuri superbe, iar soba noastra de
teracota in stil italian - nefunctionala de altfel -
era o adevarata bijuterie. (Am aflat dupa mult timp ca
nu se mai afla la locul ei; un demnitar local a
vazut-o, a fost incantat de ea si si-a facut-o cadou).
Nu casa era cel mai frumos lucru in spatiul
copilariei mele, ci tot ceea ce o inconjura. Exact din
spatele ei incepea dealul, un deal molcom, pe mai
multe trepte, plantat cu vie. Varful ii era acoperit
de o padure batrana. Alte dealuri in dreapta si in
stanga. Livezi de piersici, vii si din nou paduri.
Conace boieresti ici si colo...Privilegiatii altor
timpuri se grabisera sa-si faca parte din bogatia si
farmecul locului. In fata se intindea o nesfarsita
livada de pruni, la stanga alta de peri. Abia dincolo
de ele fusesera ridicate blocuri - in stilul monoton
si rece pe care-l cunoastem - pentru miile de
muncitori de la Dacia.
Frumusetea naturii, dezvaluita mereu in jurul meu, a
inceput sa-mi atinga suflatul destul de devreme. Aveam
patru sau cinci ani cand mama a intrat in casa, intr-o
dimineata friguroasa, tinand in mana o crenguta
inflorita alb cu ace de promoroaca. Doar o clipa a
tinut frumusetea ei, caldura camerei a topit-o, insa
nici azi n-am uitat uimirea si incantarea ce m-au
cuprins atunci. Credeam ca mama facuse mari eforturi
s-o gaseasca, ca scotocise indelung prin paduri -
povestile auzite se prelungeau extrem de firesc in
lumea reala - si natura, adica tot ceea ce ma
inconjura, trebuise pana la urma sa se declare invinsa
si s-o lase sa-i rapeasca misterioasa crenguta. Nu
stiu ce-am gandit apoi, vazand delicatele flori de
ghiata pierind, dar sunt convinsa ca explicatia pe
care mi-am dat-o tinea la fel de mult de poveste ca
tot ce traiam pe atunci.
Sa fi fost acela momentul cand ochii mei de copil
s-au indreptat cu mai multa atentie catre
necontenitele, tainicele, fascinantele transformari
din jurul meu? Tind mai degraba sa cred ca aveam - am
- in sange dragostea, nevoia de natura. Ea, natura,
inca mai poate trimite semnale sufletului meu, eu mai
pot inca sa le aud si sa le inteleg, caci, desi
traiesc de mult timp in oras, nu m-am rupt niciodata
de ea. Nici n-as fi putut, s-a impletit prea strans cu
fiinta mea, atunci, in copilarie.
Camera noastra, a copiilor, avea vedere catre deal.
Il numeam dealul meu... Urmaream, ca si cand as fi
avut un ecran in fata, orice schimbare produsa in
coloritul frunzelor, in lumina cerului, in miscarea
vantului. Atingeam - afara fiind - firele de iarba si
frunzele cu degetele, vorbeam cu copacii, cu norii, cu
soarele...La inceput simteam nevoia sa imbratisez
florile si nestiind cum sa fac asta, le rupeam pe cele
care-mi erau dragi, sufeream apoi vazandu-le
vestejite.
Am invatat insa destul de repede ca le pot iubi fara
sa vreau sa fie ale mele, ca le pot da dragostea mea
lasandu-le la locul lor. O buna lectie pentru mai
tarziu, in relatiile cu cei din jurul meu. Am invatat
astfel sa respect.

...Aveam zece sau poate unsprezece ani. Era vara.
Se intunecase deja, eram cu totii in casa, ne pregatem
de culcare. Mama m-a trimis atunci pe mine - eram cel
mai mare dintre copii - sa merg in curte si sa aduc
ceva sau poate sa inchid ceva. Nu ieseam de regula
afara noaptea. Casa in care locuiam era izolata si,
o data cu lasarea intunericului, locurile pareau
destul de infricosatoare pentru un copil. M-am dus
totusi.
Am facut repede ce era de facut - chiar nu mai stiu
ce anume - si ma intorceam. Si dintr-o data, in
mijlocul curtii, am simtit un fel de liniste coborand
peste mine. Ceva m-a oprit in loc. Am realizat dintr-o
data cata pace si cata frumusete e in jurul meu. Era o
noapte intunecoasa, fara luna. Nici stele nu erau.
Simteam noptea ca pe o catifea moale si calda
coborandu-mi pe umeri. Aerul era greu si cu toate
acestea respiram atat de usor. Nu-mi mai era teama,
dimpotriva, ma simteam ocrotita. Nu stiam de unde
venea pacea aceea adanca ce-mi coborase in inima. Eram
atat de fascinata de ce simteam, incat nu ma induram
sa plec. Stateam in mijlocul curtii in tacerea densa
din jur. Nici greieri, nimic... Aerul curgea cald
peste bratele mele goale, ii simteam atingerea
mangaietoare. Era atata farmec, atata mister in jurul
meu, incat as fi vrut sa se opreasca timpul in loc.
Imi spuneam ca nimic nu poate fi mai minunat, ca mai
multa incantare sufletul meu nu poate simti.
Apoi, ca intr-un vis, am auzit cantecul...Un fluier
undeva... o melodie atat de frumoasa, incat nu parea
pamanteana. Mi-a amortit sufletul de atata
frumusete, aproape de nedescris in cuvinte. Nu stiam
de unde veneau sunetele acelea, n-as fi putut spune de
unde, nu erau case in jur. Cu cateva clipe mai
inainte as fi spus ca de nimic nu mai era nevoie ca
noaptea aceea sa-mi para desavarsita. Acum stiam ca
ceea ce se intampla era ceea ce-i lipsea ca sa devina
sublima. Cine ar fi putut sa cante astfel la ora aceea
tarzie din noapte? Si pentru cine? Atat de suav, atat
de trist, atat de miscator...
...Citisem Legendele Olimpului: "nimfa Pitis s-a
pravalit, izbindu-se din stanca in stanca, pierind in
negrele genuni. Nefericitul zeu, indurerat, cu
ramurele verzi de pin in plete, cantand din nai, a
plecat la vale. Cantecul lui se aude noaptea prin
paduri, prin locurile necalcate si singuratice din
munti. Durerea lui suna spre zare pana la marele
Ocean."
Zeul Pan...
Intr-un tarziu, ingrijorata, mama a iesit dupa
mine. Nu si-a putut explica niciodata de ce stateam eu
nemiscata, fara teama, in mijlocul curtii.



poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!